Metoc înseamnă o mănăstire mai mică decât cea faţă de care este dependentă, subordonată. Metocul este de obicei un loc de găzduire şi o fermă.
În Săptămâna Luminată 2016, joi, am fost la Schitul „Sf. Ioan Evanghelistul", metoc al Mănăstirii Oaşa din judeţul Alba, sat Găbud. Până acum nu ştiam nimic despre acest loc. Nici nu auzisem de el. Am mers pe mâna organizatoarelor noastre: dna Sorina Bloj şi dna Maria Borzan. Şi bine am făcut.
Am trecut şi pe la Mănăstirea Recea şi Dumbrava. Ne-am rugat şi am cântat.
Schitul de la Găbud este o aşezare în formare, în construcţie, nu are sute de ani de tradiţie şi nici buticuri cu suveniruri. Locul stă încă departe de lumea autocarelor cu turişti.
Metocul Mănăstirii Oaşa construit pe culmea unui deal, se află la confluenţa a trei judeţe, Mureş, Alba şi Cluj. La câţiva zeci de metri mai sus, pe un platou ce-ţi oferă o imagine panoramică asupra satelor din cele trei judeţe, a râului Mureş ce şerpuieşte lin pe la poalele dealului, se găseşte un altar de vară pentru călugării ce slujesc la Mănăstirea Oaşa.
După ce am coborât din maşină am mers la locul de rugăciune. Ritualul era îceput cine ştie de când. M-a impresionat numărul mare de tineri. Se rugau, mai ieşeau încet, iar veneau la rugăciune. Mai târziu am aflat că sunt studenţi, la medicină sau alte specialităţi, băieţi şi fete şi vin aici în tabără şi au regim de mănăstire.
Apoi am urcat dealul până în vârf. Aici am înţeles încă odată că nu e nevoie să mergi în munţii elveţieni sau în alte ţări îndepărtate să ai peisaje de rai. Da, aici simţi raiul. Am făcut câteva poze. Merită.
La coborârea de pe deal, am fost invitaţi la masă. Trapeza, locul de servire a mesei, e o încăpere mare, cu mese lungi şi bănci. Noi, 28 de personae am încăput la două mese. Ne aşteptau cu mâncarea pe masă: ciorbă de salată verde, telemea sărată, ouă roşi, lapte acru, compot, dulceaţă. Am înţeles că toate erau produse din ferma lor, a mănăstirii. Preotul care era cu noi, dl Vasile Chiorean, a binecuvântat masa. Erau şi alte grupuri. A fost o masă deosebită.
După-masă, în sala de festivităţi, am participat la conferinţa, Întoarcerea lui Ioan Alexandru - Poezie şi Destin" susţinută de dl Nicolae Băciuţ - dir. la Direcţia de Cultură Mureş. A vorbit şi arhimandritul mănăstirii despre viaţa lui de copil cu oile pe dealurile de aici, apoi student, apoi cu studenţi în tabără. M-a impresionat expresia: „nu vreau să piară ţăranul din mine". Încă nu am auzit aşa ceva. Şi mi-am dat seama, că, fără să realizez, am acelaşi gând: să nu piară ţăranul din mine.
S-a cântat, s-au recitat poezii, a luat cuvântul cine a vrut. La urmă, preotul arhimandrit cu studenţii au cântat cântece religioase şi patriotice. Erau aşa de frumoşi acei tineri. Unii aveau costume naţionale. Asta-i înnobila şi mai mult în ochii mei.
Am înţeles că era a 43-a ediţie a Taberei Studenţeşti.
La întoarcere ne simţeam mai uşori, mai curaţi, mai nobili. Tot timpul am cântat doine şi câtece patriotice şi religioase.
A fost frumos. Sper să-mi ajute Dumnezeu să mai merg în acel loc binecuvântat.
