„Sfântul neprihănit" al poeziei româneşti

În urmă cu 150 de ani, Iosif Vulcan a publicat în revista sa intitulată „Familia", redactată la Budapesta, primele versuri ale poetului Mihai Eminescu

Sunt scriitor maghiar din România şi patriot român. În aceste două calităţi aş dori să fac o mărturie scriitoricească şi de cetăţean despre Mihai Eminescu, poetul de geniu, despre care Tudor Arghezi a scris că este „sfântul neprihănit" al poeziei româneşti, iar cel mai mare poet revoluţionar maghiar al secolului trecut, care s-a numit el însuşi, în mod fanatic, prieten al românilor, budapestanul Ady Endre, l-a numit pe Eminescu - din respectul său profund şi admiraţia sa faţă de Luceafărul poeziei româneşti - drept românul Petõfi, spunând că poezia română a intrat în literatura universală cu Eminescu, iar poezia maghiară - cu Petõfi.

Respesctul profund şi dragostea manifestată de Ady Endre faţă de geniul culturii româneşti, Mihai Eminescu, sunt prezente de 150 de ani în operele poeţilor maghiari. Ceea ce este confirmată şi de cei peste 100 de poeţi maghiari care, începând cu anul 1866 - când Iosif Vulcan a publicat în revista sa, intitulată „Familia", redactată la Budapesta, primele versuri trimise din Bucovina de tânărul poet de 16 ani, Mihai Eminescu -, au tălmăcit, ani la rând, atât în Ungaria, cât şi în România, tot mai multe poezii eminescene în limba lui Petõfi Sándor. De aceea, azi, noi, maghiarii, putem spune cu mândrie că datorită performanţei fără seamăn a tălmăcirii valorilor literaturii române în literatura maghiară, putem citi şi în limba maghiară toate poeziile lui Mihai Eminescu. Ceea ce înseamnă că cititorul maghiar este capabil să înţeleagă şi în limba maghiară importanţa poetului de geniu Mihai Eminescu şi este capabil să poarte respect faţă de cel mai mare poet român al tuturor timpurilor, cunoscut în literatura universală. Există poezii eminescene care au fost traduse în limba maghiară în peste zece variante. Iată doar câteva exemple: De ce nu-mi vii - 22 de variante, La steaua - 18, Somnoaroase păsărele - 16, Mai am un singur dor - 15, Glossă - 11 variante.

Asupra dublei identităţi culturale a maghiarilor loiali, care trăiesc în România, are un efect fortificant faptul că această comoară spirituală de valoare universală a poporului român fratern, astfel şi poeziile eminescene, sunt prezente în sufletele noastre, precum şi creaţiile poeţilor maghiari. Parafrazând rândurile poeziei „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie", îi doresc - în crezul meu cetăţenesc - din toată inima patriei noastre comune:

Trăiască România!

Trăiască Tricolorul! 

Lasă un comentariu