În fiecare an de ziua Înălţării Domnului omagiem pe cei ce s-au jertfit pentru Neam şi Ţară, eroii Patriei. Ei şi-au dat viaţa pentru veşnicia Ţării şi pentru onoarea Armatei Române.
Acesta este motivul pentru care să ne deschidem larg porţile inimii şi să aprindem în suflet candela recunoştinţei. Ei au făcut saltul în Necunoscut cu imaginea Patriei îngheţată în privirea ultimei clipe. S-au aruncat în braţele morţii pentru a înălţa pavăză de neclintit în calea duşmanilor.
Cu grad de soldat sau de general pe epoleţi, ostaş de rând sau comandant truditor cu mintea sau cu braţele, tânăr sau vârstnici, ei au identificat apărarea Patriei cu propriul sacrificiu suprem şi poartă deopotrivă înaltul titlu de EROU AL ROMÂNIEI.
Ei s-au jertfit pe pământul strămoşesc sau pe tărâmuri străine, convinşi fiind că Ţara cunoaşte cel mai bine duşmanii care o ameninţă şi direcţia din care vor să o lovească.
Au fost şi vremuri întunecate când printr-o judecată strâmbă V-a fost pângărită memoria. Voi care cu sângele vostru aţi înroşit pământul de la Est de Prut până la îndepărtata Volgă aţi fost smulşi din rândul eroilor şi trecuţi în uitare. Neamul şi camarazii voştri nu v-au uitat, ei vă păstrează o nepreţuită recunoştinţă în inimile şi sufletul lor.
Azi încercăm ca numele vostru să stea scris la loc de cinste fără nicio discriminare pe frontispiciul monumentelor, pe tablourile de onoare, pe troiţe, pe crucile înnegrite de vreme din cimitire. Cu părere de rău, vă rugăm să ne iertaţi că, fără voia noastră, deşi v-am promis când am pornit la luptă că nu veţi fi daţi uitării, nu suntem în stare să fim la înălţimea sacrificiului vostru.
Îngenunchem în faţa mormintelor şi a memoriei voastre, noi şi generaţiile care vin după noi, cu jurământul că vă vom urma pilda, eroi ai Neamului, păstrând ca pe lumina ochilor demnitatea, onoarea şi integritatea României.
Vouă care v-aţi jertfit pentru veşnicia Ţării şi pentru onoarea armatei române, vă aprindem în suflet candela recunoştinţei.
Odihniţi-vă în pace, bravi eroi ai României!
