E uşor să demolezi. Important este: ce pui în loc?

Înainte de a vorbi de ceea ce s-a întâmplat la Târgu-Mureş, cu prilejul recentelor alegeri locale, considerăm binevenită o retrospectivă a acestora, de la primele alegeri, din 1992, încoace, informaţii care ne permit o mai bună înţelegere a fenomenului electoral, târgumureşean, cu toate consecinţele ce decurg din specificitatea lui. Se ştie bine că imediat după evenimentele din decembrie 1989, municipiul Târgu-Mureş a fost placa turnantă a multor confruntări interetnice, mai mult sau mai puţin paşnice, datorită politicii UDMR, de desprindere a Ardealului de România, pentru care au existat mai multe scenarii. Nu intrăm în amănuntele acestora, ele sunt cunoscute, dar separatismul şi autonomia au rămas permanenţe ale politicii lor pe termen lung, de destructurare a României, cu impact devastator asupra românilor ardeleni, fenomen cu care, de altfel, ne confruntăm în continuare. Marele noroc al nostru, al românilor ardeleni, dar şi al întregii ţări a fost, atunci, constituirea amplei mişcări româneşti, Uniunea Vatra Românească, apreciată de către premierul de la acea vreme drept „Zidul care a oprit valul iredentist". Văzând că socoteala de acasă (de la Budapesta), nu se potriveşte cu cea din târg (de la Târgu-Mureş), iredentiştii, puşi pe fapte mari, au schimbat macazul, încercând impunerea odiosului lor plan pe cale democratică, prin acapararea, în teritoriu, a funcţiilor de bază ale statului. Ca urmare, alegerile, de tot felul, de la locale, judeţene, la parlamentare au constituit momentul cel mai potrivit pentru cucerirea acestora.

În consecinţă, alegerile din 1992, de la Târgu-Mureş, primele de după 1989, au fost transformate în cea mai mare confruntare electorală din istoria oraşului. UDMR, în ideea de a se impune, aşa cum am arătat, a realizat o mobilizare generală etnică fără precedent, scoţând la urne, chiar şi în cârje şi cărucioare întreaga suflare ungurească. Astfel, conform statisticilor electorale oficiale ale vremii, din cei 125.566 de alegători înscrişi pe listele de vot s-au prezentat la urne 97.535 de persoane, adică 77,71 la sută din total. Din aceştia 55.397 au fost maghiari, iar 41.433, români. În acel fatidic an au fost la vot cu 34 la sută mai mulţi maghiari decât români, iar din cei 28.031 de târgumureşeni rămaşi acasă, doar 8.000 au fost maghiari. Procentul de participare a maghiarilor a fost de 85 la sută, o cifră enormă.

Evident că în acest context, triumful lui Nagy Victor Gyözõ, primul candidat la Primăria municipiului Târgu-Mureş, cel care la sărbătorirea Zilei Naţionale a României s-a prezentat în adidaşi rupţi, a fost zdrobitor. Atunci s-a câştigat pe rupte la toate nivelurile, atât în Consiliul Local cât şi la judeţ.

Alegerile din 1996 s-au desfăşurat după acelaşi tipic. Din cei 128.069 alegători înscrişi pe liste s-au prezentat la urne 84.661, adică în procent de 66,1 la sută. Cu toate că procentul de participare al alegătorilor a scăzut cu 11,1 la sută faţă de 1992, maghiarii s-au prezentat din nou covârşitor la urne, astfel încât pentru Fodor Imre, noul lor candidat, alegerile au fost de-a dreptul formale, în ascensiunea sa fiind sprijinit îndeaproape nu numai de propriul electorat, dar şi de cei 14 candidaţi români, de la tot felul de partide, aceştia considerând că aşa e democratic. Românii, deşi egali ca pondere, au reuşit să scoată din case şi să trimită la vot 41.376 de votanţi, dar risipirea voturilor între diverse partide a dus la succesul fără probleme a lui Fodor Imre, care a fost votat de 43.294 de persoane, evident maghiari, câştigând din primul tur cu 52,45 la sută din voturi. Scăderea cu 10.000 a numărului votanţilor pentru candidaţii UDMR, din 1992 până în 1996, se datorează atât faptului că mulţi maghiari şi-au pierdut încrederea în liderii lor, care i-au dezamăgit cu promisiunile neonorate (este vorba desigur, de cele teritoriale şi alte drepturi promise), dar şi slabei prestaţii a primului primar, cel în adidaşi, care, presat de Vatra Românească şi de PUNR, n-a putut să facă cine ştie ce, din programele de separatism şi autonomie.

Au urmat însă alegerile din anul 2000. Cu toate că românii nu s-au lăsat de prostul obicei, de a-şi depune într-o veselie candidatura la Primăria Târgu-Mureş, printre cei 11 a apărut şi Dorin Florea, care şi-a câştigat, în prealabil, un prestigiu prin prestaţia de patru ani ca prefect al judeţului în legislatura Convenţiei Democratice (1996-2000), a preşedintelui Emil Constantinescu. Dar cel mai răsunător moment al activităţii de prefect l-a constituit decizia domniei sale, în septembrie 1999, la propunerea societăţii civile mureşene, ai cărei exponenţi au fost chiar redactori ai ziarului nostru, de a se implica în vastul proiect de emancipare şi civilizare a judeţului, şi, în primul rând, a oraşului reşedinţă de judeţ, răvăşite din toate punctele de vedere după decembrie 1989. În acest sens a înfiinţat prin Ordin al Prefectului celebra „Comisie judeţeană pentru asigurarea curăţeniei, ordinii şi liniştii publice", asumându-şi funcţia de preşedinte, compusă din reprezentanţi ai prefecturii şi din conducătorii tuturor direcţiilor judeţene, şi evident, reprezentanţi ai societăţii civile. Prin „minunile" acestei comisii, care a funcţionat cu rezultate extraordinare timp de 10 luni (judeţul şi în deosebi municipiul Târgu-Mureş au devenit mai liniştite, mai curate, mai ordonate), prefectul de la acea vreme şi-a făcut un capital politic extraordinar, dar nu prin vorbe, ci prin fapte, prin îmbunătăţirea reală a microclimatului de viaţă al cetăţenilor. Aşadar, mureşenii în general, şi târgumureşenii în special, şi-au pus mari speranţe în calităţile domniei sale de bun gospodar şi administrator, agreând cu satisfacţie propunerea de a candida la funcţia de primar al municipiului reşedinţă de judeţ. Din păcate, vorbim la acea vreme doar de partea românească a municipiului, pentru că, cea maghiară continua să răspundă comandamentelor separatiste şi autonomiste ale UDMR: Ca urmare, bătălia electorală din anul 2000 a fost de un dramatism fără precedent. Cu toate că în prima sa legislatură (1996-2000) Fodor Imre a avut o prestaţie, la Primărie sub toată critica, liderii UDMR au mizat pe el pentru un al doilea mandat, ordonând din nou o mobilizare etnică fără precedent. Astfel, în primul tur, Fodor Imre a fost votat din nou de o cohortă de alegători, dar participarea în favoarea lui Dorin Florea fiind şi ea mai numeroasă, pragul de 50 la sută plus unu a crescut considerabil. Ca urmare a noilor exigenţe, Fodor Imre a pierdut „la mustaţă" şansa de a câştiga etnic, din primul tur, cu un minus de numai 167 de voturi. Aşadar, a urmat turul doi. Însă, în vreme ce Fodor Imre avea de recuperat cele 167 de voturi, Dorin Florea mai avea nevoie de încă cel puţin 20.000 de voturi pentru a-l învinge electoral pe Fodor Imre. Intervalul de două săptămâni dintre cele două tururi a fost de bun augur pentru toţi târgumureşenii care tânjeau după normalitate, astfel încât printr-o mobilizare nemaiîntâlnită la urne, reprezentantul PNŢCD, dr. Dorin Florea, l-a devansat pe cel al UDMR, Fodor Imre, cu 2.723 de voturi, adică, 47.553 voturi faţă de 44.830 de voturi ale contracandidatului său. Procentul a fost de 56,1 la sută.

Ziua de 18 iunie 2000 constituie momentul marii cotituri în viaţa municipiului Târgu-Mureş, când partidului UDMR i s-a suprimat una din cele mai importante pârghii de manipulare etnică şi de dominare a oraşului. Au urmat apoi alegerile din 2004, dr. Florea avându-l ca partener de la UDMR pe medicul veterinar Kelemen Attila, preşedintele judeţean al acestei formaţiuni. Încercarea de debarcare a primarului Florea a dat greş. Prestaţia deosebită din primul său mandat l-a făcut popular şi agreat şi de o parte din maghiari, care au început să-l voteze, astfel că victoria pentru mandatul din 2004-2008, a fost adjudecată încă din primul tur la un scor de 57,8 la sută. Pentru Dorin Florea au votat 48.556 de târgumureşeni.

Văzând că dislocarea nu poate fi realizată, la alegerile din 2008, pentru Primăria Târgu-Mureş, UDMR l-a trimis în luptă pe bătăiosul Borbely Laszlo, pe atunci şi el preşedinte judeţean al acesteia. Şi de această dată ostilităţile electorale au fost soluţionate din primul tur de scrutin, târgumureşenii votând pentru Dorin Florea în proporţie de 52,52 la sută, faţă de Borbely Laszlo (44,87 la sută).

Anul electoral 2012 a venit cu moda unui singur tur de scrutin. De această dată UDMR l-a trimis în ring împotriva lui Dorin Florea pe celebrul avocat, senatorul Frunda Gyõrgy. Candidând sub cupola Alianţei pentru Mureş, Dorin Florea a reuşit să-l învingă cu un procent de 50,07 la sută, faţă de 37,26 la sută, Frunda Gyõrgy.

Suntem acum la câteva zile de la alegerile locale din 2016. Cu un candidat unic al partidelor maghiare (o alianţă etnică fără precedent, extrem de toxică) şi alţi patru candidaţi ai diferitelor partide româneşti în cârcă, în condiţiile unui singur tur de scrutin, Dorin Florea reuşeşte cu greu să se impună în faţa tuturor acestora cu 42,9 la sută faţă de procentul de 40,24 la sută al lui Soós Zoltán. De asemenea, prin cele 10.669 de voturi acumulate de cei patru candidaţi români la un loc, în bună parte sustrase principalului candidat, Dorin Florea a fost pe cale să piardă Primăria în favoarea lui Soós Zoltán. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, municipiul Târgu-Mureş ar fi fost aruncat cu un sfert de veac în urmă, în negura conflictelor interetnice. Dramatismul acestui scrutin electoral vine în primul rând din alianţa tacită a unora din cei patru candidaţi români care uşor poate îmbrăca haina trădării interesului naţional cu reprezentantul unic, Soós Zoltán. Scopul era de a-l scoate, cu orice preţ, din cursă pe deţinătorul celor patru mandate, pentru un al cincilea. O înţelegere mârşavă, care nu face deloc cinste protagoniştilor ei. Dacă este aşa s-au nu, urmează să ne lămurim pe parcursul noului ciclu electoral. Ceea ce dorim să transmitem, în numele celor care încă mai au capul pe umeri şi mai judecă, este următorul lucru: „E uşor de dărâmat. Important este pe cine doreşti să pui în loc!" 

Lasă un comentariu