Omul din mijloc

După-amiaza era fierbinte. Cu faţa răvăşită, fostul deţinut ieşi din temniţă şi privi în lungul şi în latul străzii… Era pustie. Pustiu era întreg oraşul. Toţi oamenii se adunaseră pe colina din marginea cetăţii, unde avea loc o execuţie. S-a gândit o clipă, apoi şi-a zis: „Am să merg şi eu acolo."

Cu frica încă nerisipită, tâlharul se apropie de mulţime. Voia să ajungă în faţă, voia să vadă crucile. Încet, încet se strecură prin mulţime şi atras ca de un magnet, se opri în faţa celor trei cruci… Gândul începu să lucreze mecanic… „A, da, pe cel din stânga îl ştiu… Cu el am furat, am fost prin satele din Galileea, am atacat caravanele de negustori şi tot cu el am avut de gând să facem răscoală…Îl ştiu şi pe cel din dreapta. Cu el am ucis un om. Am atacat pe romani în dorinţa să-i alungăm din Iudea, dar a fost în zadar…Pe amândoi îi cunosc… Nu cunosc însă pe Omul din mijloc… Cine este, oare, Omul din mijloc ? Nu l-am văzut până acum! Nu-l ştiu! Tot ce ştiu este că acea cruce din mijloc era crucea mea şi acolo trebuia să mor eu. Omul acela, din mijloc, a murit în locul meu."

Lucrarea mesianică a Domnului Iisus a fost bine prefigurată de lucrarea lui Aaron când a fost trimis să stea la mijloc „între morţi şi vii" (Num. 16, 48). În mod asemănător, Iisus avea să fie pus „la mijloc" şi avea să fie răstignit, „pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga" (Luc. 23, 33). Isaia spune că El, „străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre" (Is. 53, 4-5), a murit în locul nostru.

 

Lasă un comentariu