Eroii au scris istorie, cu litere de sânge

Cercetarea trecutului poporului nostru, trecut de multe ori însemnat cu sânge de erou, ne întăreşte cu prisosinţă în suflet dragostea de neam şi simţul demnităţii naţionale, prin plămădirea şi existenţa bimilenară şi continuă a poporului nostru în aria geografică în care el s-a format. Mai întâi de toate, cercetarea trecutului poporului român ne întăreşte convingerea că ne-am născut şi am rămas aici mereu în toate timpurile, oricât de potrivnice au fost împrejurările prin care am trecut.

Cercetarea trecutului poporului român scoate în evidenţă adevărul că el a fost călăuzit permanent de idealul unităţii sale naţionale, ideal pentru care a trebuit să lupte de-a lungul timpului şi să producă mereu eroi martiri ai neamului românesc. Ca un fir roşu străbate în istoria neamului nostru conştiinţa unităţii lui, indiferent de condiţiile istorice vitrege prin care a trecut. Această conştiinţă a pornit din însăşi originea lui daco-romană şi s-a întreţinut prin mărturisirea aceleiaşi credinţe religioase, încă din timpul procesului de naştere a lui ca popor. Conştiinţa unităţii poporului român o aflăm exprimată în mai multe forme dintre care unitatea etnică, unitatea culturală şi unitatea de credinţă religioasă, pentru ca apoi toate să se întâlnească şi să se desăvârşească în unitatea lui politică: stat naţional unitar şi independent.

Cartea neamului nostru ne arată pilde de eroism ale înaintaşilor, pentru apărarea pământului strămoşesc de cotropitori străini, pentru împlinirea idealului de unitate naţională şi dreptate socială. Cartea neamului nostru este plină de fapte de eroism ale celor mai buni fii ai patriei, ale maselor populare în lupta lor pentru eliberare şi pentru dreptate socială, pentru dreptul de a se bucura de roadele muncii lor. Cartea neamului nostru, de multe ori, s-a scris cu litere de sânge. La vremuri de răscruce, românii au luptat până la jertfa supremă, şi-au apărat glia strămoşească pe care au sfinţit-o cu scump sângele lor.

Momentele grele şi de răscruce   ale neamului nostru românesc au însemnat şi continuă să rămână în istoria poporului nostru ca nişte acte nedezminţite şi în veac mărturisitoare despre vrednicia acestui popor, despre setea lui de libertate, dreptate şi neatârnare, o expresie a jertfelniciei pentru înfăptuirea idealului naţional. Momentele de cumpănă şi de grea încercare au exteriorizat şi spiritul de solidaritate şi întrajutorare caracteristic românilor trăitori pe toate meleagurile de atunci şi de azi ale pământului strămoşesc. Românii de toate stările, de toate categoriile sociale, de toate vârstele şi ocupaţiile şi-au înmănunchiat, atunci, sârguinţele şi au venit, pe felurite căi, în sprijinirea morală şi materială a celor ce luptau pentru binele poporului român.

Eroii căzuţi pe toate câmpurile de luptă, indiferent din ce colţ de ţară proveneau, toţi împreună formează acea sfântă cunună de eroi martiri ai neamului românesc, care şi-au dat viaţa pentru neam şi pentru ţară. Toţi aceşti eroi au urcat „golgota" neamului lor, purtând povara chinurilor şi a umilinţelor, la care secole de-a rândul, neamul românesc a fost supus. Aceşti eroi sunt modele de luptători pentru neam şi ţară.

Eroii români, eroii de pe acest sfânt pământ românesc al Transilvaniei, eroii de pe aceste binecuvântate meleaguri mureşene şi din toate părţile ţării, s-au jertfit pentru ţară şi pentru glia strămoşească. Au fost răstigniţi pe altarul de jertfă al neamului românesc şi pironiţi pe crucea de suferinţă a gliei lor strămoşeşti. Ei n-au cârtit nicio clipă, nu s-au dat la o parte de la jertfă, precum Hristos şi-a asumat suferinţa pentru păcatele întregului neam omenesc, tot aşa şi aceşti eroi şi-au asumat suferinţa şi chinurile neamului lor, atât de mult oropsit de-a lungul vremii, chiar pe pământul său.

În sufletele acestor eroi a fost permanent Hristos care le-a dat putere de sus, în sufletele lor a încăput întreg neamul nostru românesc, cu suferinţele, cu greutăţile şi cu multele sale necazuri abătute asupra sa. În sufletele şi în inimile lor, s-au împreunat puterea de jertfă, sacrifiul dus până la martiriu, cu dragostea de neamul lor românesc. Au călcat aspru pe pâmântul nedreptăţilor făcute neamului lor. În glasului eroilor a răsunat glasul norodului. În fiinţa lor s-a înveşmântat acea neprefăcută înfăţişare neaoşă a Naţiei. Viaţa eroilor a fost în întregime închinată ţării lor. Ei se înfăţişează ca nişte cruciaţi care sunt sortiţi să se jertfească. Au cunoscut toate amărăciunile luptei pentru sfânta cauză a neamului românesc. Viaţa lor e un imn al iubirii de neam. Eroii români rămân în continuare să trăiască mai departe ca nişte simboluri, să strălucească în zările de viitor ale neamului ca nişte exemple.

Călăuza pentru izbândă şi dreptate a fost strigătul de durere al celui care dorea să fie liber în ţara lui, egal cu toţi şi frate. Când s-a dat semnalul războiului, glasul clopotelor de biserici a vestit chemarea pentru deşteptarea neamului românesc. Biserica a fost cu ţara şi ţara a dat eroi şi martiri pe care Biserica îi cinsteşte.

Întotdeauna ierarhii şi preoţii Bisericii Ortodoxe Române au fost alături de popor. Jertfele eroilor pentru dreptate sau pentru apărarea gliei străbune au fost considerate de către Biserica străbună ca nişte ctitorii pentru un viitor mai bun, fiindcă orice efort sau picătură de sânge vărsat pentru neam şi glie a pecetluit fericirea urmaşilor. Noi cinstim pe toţi aceia care au intrat cu sufletul în Marele sanctuar al naţiunii române, iar sângele lor s-a amestecat cu glia străbună. Aşadar, trebuie să fim treji, să ne apărăm identitatea noastră şi Patria pentru a avea liniştea cugetului şi unitatea de simţiri, fiindcă - aşa cum suna şi deviza paşoptistă - „Naţiunea este sufletul unui popor, iar unitatea este chezăşia lui".

Fiecare dintre cei căzuţi în războaie a îmbrăcat veşmântul eroului şi cununa martirului. Prin rolul lor istoric, aceşti eroi şi-au câştigat laurii nemuririi. Pentru vrednicia faptelor lor, suntem obligaţi să le purtăm o veşnică şi pioasă amintire, să înălţăm către cer, pentru ei, rugăciunile noastre, se cuvine să le aducem cinstea, lauda şi recunoştinţa noastră a urmaşilor, a celor ce simţim româneşte, a celor ce ne iubim ţara şi credinţa strămoşească şi ne preţuim istoria.

GLORIE ETERNĂ EROILOR NEAMULUI ROMÂNESC! 

Lasă un comentariu