Azi, 10 iunie Ziua Paraşutiştilor Militari

Distribuie pe:

În Romania, primul salt cu paraşuta dintr-un avion a fost la 19 septembrie  1925, când aviaţia militară română a fost înzestrată cu paraşute Heinecke. Cel care a sărit a fost însuşi constructorul german, care a executat 2 salturi dintr-un avion Potez XV, pilotat de locotenentul aviator Paul Dumitrescu. La 19 octombrie1925, la mitingul de aviaţie de la Tecuci, locotenentul Jean Nicolescu a devenit primul aviator român care a sărit cu paraşuta din avion. În acelaşi an, mecanicul de marină Eugen Sziklay, din Sânicolau Mare, la mitingul de aviaţie de la Băneasa, a sărit de la 1.000 de metri, dintr-un avion al companiei Franco-Române, cu o paraşută de construcţie  proprie. În 1928,  la Berlin, Smaranda Brăescu a devenit prima femeie din România care a sărit cu paraşuta, stabilind recordul naţional de înălţime printr-un salt de la 6.000 de metri, pentru ca, în mai 1932, la Sacramento, California, să doboare - cu un salt de la 7. 233 de metri - recordul mondial de înălţime al vremii.

Aeronauţii au utilizat paraşuta pentru a se salva  din baloanele avariate, în timpul misiunilor de luptă. În România, la 2 iulie 1917, locotenentul aviator Gheorghe Demostene Rally, aflat ca observator în nacela unui balon captiv, în timpul luptelor de la Mărăşti-Mărăşeşti -Nămoloasa, fiind atacat de o formaţie de avioane inamice, a reuşit să se salveze, împreună cu documentele de la bord, sărind cu paraşuta de la 1.200 de metri. În acelaşi an, în timpul unei furtuni, Rally a fost aruncat din nacelă, salvându-se încă o dată cu paraşuta. Au mai sărit cu paraşuta din nacela balonului  pentru a se salva locotenenţii Dan Bădărau, Mihai Mihalcea şi Aurel Secăreanu, putând fi consideraţi astfel primii paraşutişti  din România.

În iunie 1941 a fost înfiinţată, pe lângă Centrul de Instrucţie al Aeronauticii, Şcoala de Paraşutişti, ulterior denumită Compania de Paraşutişti. Aceasta a fost dislocată la Popeşti-Leordeni, în cadrul Flotilei I Aerostaţie, primul comandant fiind numit locotenentul Gheorghe Iordăchescu. Primul exerciţiu prin paraşutare în teren frămantat a avut loc în septembrie 1942 în Munţii Bucegi (Plaiul Mircea din Valea Hodoroabelor), când a fost experimentată şi posibilitatea aprovizionărilor pe calea aerului.

În martie 1942, a fost constituit Batalionul de paraşutişti comandat de căpitanul Bordan Enea. Batalionul a fost întrebuinţat în luptă începând cu 23 august 1944. La 1 martie 1945, Batalionul a fost desfiinţat, pentru ca, în noiembrie 1950 să fie constituit Batalionul 1 Paraşutişti sub comanda căpitanului Vasile Cosma, la Centrul de Instrucţie al Aviaţiei din garnizoana Tecuci, dislocat, ulterior, la Botoşani, apoi la Buzău. În octombrie 1952, Batalionul de Paraşutişti s-a transformat în Regiment de Paraşutişti, primind, la 2 octombrie 1954, drapelul de luptă, iar la 21 octombrie 1974 - denumirea onorifică Regimentul 60 Desant-Paraşutare „Băneasa-Otopeni".

În 1980 au luat fiinţă Regimentul 56 Paraşutişti Caracal, Regimentul 62 Paraşutişti Luna şi Regimentul 64 Paraşutişti Boteni, iar în noiembrie 1990, s-au înfiinţat Brigada 1 Paraşutişti Luna, Brigada 2 Paraşutişti Clinceni, Brigada 3 Paraşutişti Bacău şi Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor din Trupele de Paraşutişti Buzău. Pentru conducerea unitară a acestora, a fost constituit Comandamentul Trupelor de Paraşutişti în subordinea Comandamentului Aviaţiei Militare.

În urma proceselor de reformă din Armata Română, în martie 2001, Trupele de Paraşutişti au trecut în subordinea Statului Major al Forţelor Terestre.

(Surse: volumul „Forţele Speciale", autor: col. Vasile Soare; Agerpres)

Lasă un comentariu