Avem şi noi fanarioţii noştri! Cei de ieri (turci) tăiau Codrii Vlăsiei, cei de azi, pădurile României!

În perioada în care se purtau discuţii aprinse în jurul modificărilor aduse Codului Silvic, sub o caricatură publicată de un ziar central apărea următoarea „explicaţie": „Pregătim o Lege care să facă ordine în codru: Legea junglei!" Ceea ce l-a făcut pe un comentator să declare, ironic, că „nici dacă Dumnezeu ne-ar scrie un Cod Silvic nou, nu s-ar stopa crima de mediu, cât timp criminalii sunt lăsaţi în pace, mafia extinzându-se în zona retrocedărilor". Aşa este, dar retrocedările, aşa cum s-au făcut - în timpul cărora au fost până şi „inventaţi" oameni şi… proprietari morţi! -, au constituit cea mai mare afacere de corupţie din istoria României de la fanarioţi încoace. De ce de la fanarioţi? Întrucât, cine n-a auzit de Codrii Vlăsiei? Aceşti codri - ne spun documentele - se întindeau, acum 2000 de ani, de la Dunăre până, hăt, departe, spre dealurile subcarpatice, şi de pe lângă actuala Slatina până spre malurile Borcei. Dar… fanarioţii au fost cei care i-au tăiat cel mai mult, pentru lemnul ce lua calea Stambulului.

Numai că, în zilele noastre, am avut (şi avem, încă) şi noi, românii, fanarioţii noştri, care au tăiat fără milă (şi discernământ) nu doar Codri, ci mare parte din pădurile României! Pentru ce? Depinde de interese: fie pentru terenuri de sport, ori proiecte imobiliare, fie, mai ales, pentru comerţul ilegal cu lemn. Şi cum la noi legea este - ca şi în alte domenii, „interpretabilă" -, din 25.000 de procese-verbale întocmite de pădurari, la un moment dat, doar (atenţie!) două s-au soldat cu condamnări. De altfel, un studiu întocmit de World Wide Fund For Nature relevă cu numai 60% dintre activităţi se desfăşoară în acord cu legislaţia în domeniu! Urmarea? Ţara noastră este singurul stat din Europa în care există un proces de deşertificare în plină desfăşurare, din cauza reducerii suprafeţei împădurite. Din păcate, la acest capitol - suprafaţa împădurită - România se situează pe locul 13 din Europa, deşi la suprafaţa totală a ţării, ne putem mândri cu un fruntaş loc 7! Fondul forestier ocupă în prezent 6,5 milioane hectare, cu 2,6% sub media europeană. Studiile de specialitate arată că, într-o ţară cu relieful şi clima României, terenurile împădurite ar trebui să ajungă la 40%-45% din suprafaţa totală a ţării, dar abia ajunge la 26 la sută!

Asta, dacă vizăm doar fondurile forestiere, dar, la fel de păguboase, au fost şi privatizările unor bogăţii din subsolul României. Un singur exemplu. Deşi, la un moment dat, reprezentanţii Greenpeace au tras atenţia asupra pericolelor asupra mediului pe care le poate avea exploatarea gazelor de şist (contaminarea solului cu chimicale, cutremure, consumul unor uriaşe resurse de apă etc.), la noi, în România, exploatarea gazelor de şist poate avea loc. Chiar dacă avizele primite de Chevron (mai ales în zona litoralului) au stârnit mişcări de protest pe reţelele de socializare. „Cum pui sondele lângă o centrală nucleară"?, se întreba retoric Vlad Cătună, unul dintre activiştii din Bârlad (zonă de asemenea, vizată)?

În aceeaşi logică păguboasă a înstrăinării s-a înscris, însă, şi privatizarea Cupru Min. Cine a achiziţionat-o? Roman Copper, o firmuliţă înfiinţată special pentru preluarea Cupru Min. Cu cât? Pentru 200,77 de milioane de euro. Bănet, nu glumă! Numai că, potrivit analizelor făcute de experţi, valoarea zăcământului de la Roşia Poieni este şi ea o altă problemă. Este unul dintre cele mai mari din Europa (e vorba de zăcământ) şi conţine 60% din rezervele de cupru ale României. Conform calculelor experţilor, rezultă că, în realitate, firmuliţa canadiană a pus mână pe 21,2 miliarde de dolari. Altfel spus, a achiziţionat-o cu 200,77 milioane de euro şi va obţine un profit de 21,2 miliarde de dolari! Cine a pierdut? România, evident. Başca faptul că, potrivit preşedintelui Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor, adjudecarea licitaţiei s-a făcut în afara cadrului legal. Drept care, la un moment dat, au şi apărut grupuri împotriva privatizării Cupru Min. Dar, cine le-a băgat în seamă?

Concluzia? O poate trage oricine citeşte aceste rânduri…

P.S. Inundaţiile din acest an, când puhoaiele de apă au măturat zeci de case din calea lor, sunt şi ele o dovadă, alături de deşertificarea unor zone întregi din sudul ţării, de ceea ce înseamnă neglijarea unui bun naţional: pădurile!

L-aţi auzit, însă, vreodată, pe preşedintele ales al Ţării, Klaus Iohannis, să combată această crimă ecologică?! Nici pomeneală! Domnia sa face - cu prima doamnă - doar vizite în străinătate! Cu ce rezultate? Secret de stat!

Lasă un comentariu