Pravila vie a mulțumirii

Într-o familie de credincioși, venea uneori un copil din vecini. El a rămas surprins văzând că familia gazdă se roagă regulat înainte și după terminarea mesei, iar într-o zi a întrebat pe un copil de vârsta lui:

- De ce vorbiți cu Dumnezeu atunci când serviți masa?

- Pentru că Lui îi cerem pâinea cea de toate zilele și apoi îi mulțumim, răspunse copilul educat în spiritul adevărat al Sfintei Scripturi.

Nedumerit, copilul din familia de necredincioși adăugă:

- Tata nu cere pâinea de la Dumnezeu, el o cumpără de la magazin!

Nu știu ce i-a răspuns copilul din casă, dar bine ar fi fost să-l trimită la magazin, să întrebe vânzătorul de unde are pâinea. Apoi ar fi ajuns la brutar și de acolo în câmpul cu grâu, să vorbească direct cu natura, care l-ar fi trimis la Dumnezeu.

Lasă un comentariu