Acum câteva luni, tocmai când dl Iohannis elabora mai cu spor programul „România educată", locuitorii unui mare cartier din Capitală au găsit în cutiile poștale un „fluturaș" care îi îndemna, nu se știe de cine, să semneze o scrisoare online prin care să ceară înghețarea anului școlar, ba chiar și desființarea învățământului public, urmând ca părinții să-și țină odraslele acasă și să le educe la domiciliu sau, în cel mai rău caz, „la privat".
Mulți n-au băgat în seamă scrisorica, dar, un ciopor de mămici, după ce și-au trimis reciproc, pe facebook, poze cu păpăraia de la micul dejun (însoțită de emoticoane cu pupici și floricele), au încins, imediat, o amplă dezbatere pe acest subiect, ajungând la concluzia că ideea e foarte bună și trebuie susținută neapărat: sistemul de învățământ din România - au socializat ele pe diverse rețele - e învechit, îmbâcsit, anchilozat, vai de capul lui, iar dascălii sunt niște răi și niște nevrozați, care împiedică dezvoltarea armonioasă și multilaterală a personalității micuților, nu țin cont de sensibilitatea, de inteligența și de inventivitatea lor, le dau note foarte proaste, nu-i lasă să vorbească la telefonul mobil în timpul orei și le confiscă tabletele atunci când îi prind că butonează pe sub pupitru. Culmea, le mai și pretind să fie atenți la lecție și, eventual, dacă cumva au timp, să-și facă temele. Prin urmare, ideea ca micuții să fie școliți acasă e de salutat și de susținut. Se impune o revizuire totală a conceptului de educație, au conchis distinsele cumetre, pe facebook.
Harnicii reporteri s-au năpustit și ei pe subiect și s-au deplasat pe teren, la domiciliul unei tinere familii, pentru a dezbate problema, pe îndelete: într-adevăr, a declarat mămica, ea, una, în veci n-o să-și dea fetița pe mâna profesorilor „de la stat". O va învăța să scrie, să citească, să socotească, apoi îi va preda istoria, geografia, geometria, geodezia etc. O va învăța engleza, franceza, spaniola și alte limbi de circulație interplanetară, va avea grijă să practice înotul, scrima și alte sporturi, supraveghind, cu strictețe, antrenamentele și pe antrenori. Bine - a îndrăznit reporterul - dar, într-o bună zi, va fi nevoie de cadre de specialitate… Nicio problemă - a intervenit și tăticul (prevăzut cu un amplu tatuaj, de pe umăr până la cot, reprezentând o sirenă ieșită din valuri) - în momentul când educația micuței o va impune și ei nu vor mai face față materiilor de predat, vor aduce „profi de afară", să continue procesul de învățământ cu minora. Să fie clar - au decis părinții micuței - școala românească e o porcărie, nu face ca să-i calci pragul. Lucru întărit și de mam' mare, care s-a băgat și dânsa în vorbă.
În tot acest timp, micuța, în vârstă de vreo trei anișori, ce-mi făcea? Ea mâzgălea, de zor, pereții din sufragerie și, înarmată cu bucăți de cretă colorată, tocmai se pregătea să atace, voinicește, zidul de la cămară. „Vedeți, dovedește, deja, mult talent la desen, uitați-vă ce linii armonioase și ce frumos a combinat culorile", a spus, cu mândrie, mămica, dând să se înțeleagă că, pesemne, și Picasso, când era mic și înainte de a deveni celebru, tot așa își exersa talentul pe pereți… „Da, da, e o fetiță tare energetică, dacă ați ști câte are în căpșor", a întărit bunica, mai să-i dea lacrimile.
A fost un reportaj foarte interesant și instructiv, păcat că s-a terminat tocmai când aia mică răcnea mai abitir nu se știe din ce cauză, dar precis că și Maria Callas răcnea la fel, în copilărie, după care a devenit cea mai mare soprană.
Alte mămici, alt post TV: întrebată dacă ar vrea un frățior sau o surioară, o pișpirică de câțiva anișori, a răspuns, cu aplomb, că ea urăște bebelușii, iar dacă s-ar trezi cu unul în casă, l-ar duce…la ghenă. Mămicile s-au distrat, realizatorul s-a distrat și el, toată lumea a fost încântată, mămica a fost călduros felicitată și pupată zgomotos pe obraz - vai, tu, câtă spontaneitate la copila asta…. E clar că pentru așa un răspuns, doamna educatoare, „de la stat" ar fi trebuit să ia, imediat, legătura cu psihologul, ceea ce ar fi dăunat grav dezvoltării personalității și gândirii copilului.
Nu-i vorbă, că, pentru promovarea unor produse, sub privirea blândă a CNA, și reclamele încurajează deșteptăciunea și personalitatea celor mici: acum câțiva ani, îl urmăream, seară de seară, pe „micuțul" care zbiera din fața blocului: „Mamăăă, mi-e foameee… Mamă, mai vreau!", iar mamă-sa îi arunca, de la gemul bucătăriei, felii de pâine unse cu o margarină miraculoasă, pe care, dacă o consumai, îți creștea o margaretă în buric, sau cam așa ceva.
Mai nou, „micuții" au ajuns la concluzia că… mami și tati nu înțeleg că e normal să spargi bibelourile din casă și că părinții ăștia - cum îi crești, așa îi ai, ei fiind o adevărată calamitate.
...Cât despre dascăli, ce să mai vorbim? Niște expirați, cu tot cu lecțiile lor despre Fefeleaga și răpciugosul ei de Bator, cu Niculăeș, ăla de plângea pentru o oaie (auzi dumneata, ce prostănac de copil), cu alte și alte texte lăcrămoase și plictisitoare, care nu fac altceva decât să inducă copilului o stare de disconfort emoțional și o gândire negativă, total inadecvate formării unor caractere puternice, unor capete luminate și minți instruite, după cum arată, an de an, rezultatele examenelor naționale.
Se impune, vorba facebook-ului, o reformă a sistemului de educație, în cele mai mici detalii. Uite, de exemplu, Mircea Eliade povestește, în Romanul adolescentului miop că profesorul de matematică Vanciu avea boală pe el și nu prididea să-i spună „cap sec" sau „cap de lemn" atunci când se încurca la tablă.
…Bine, dar ce facem aici? Ce exemple traumatizante sunt astea? Acest Vanciu trebuie dat afară din învățământ, iar Eliade - scos numaidecât din programa școlară (curricula, cum îi zice mai nou), dacă nu chiar dat afară cu totul din literatură!
