De Bobotează, trimitem de la fereastra căsuței noastre spre dumneavoastră, o poveste despre busuioc.
Era odată un fecior de împărat frumos și voinic ca nimeni altul, pe nume Busuioc. Într-o vară, zmeii cei de dincolo de lume, au legat ploile și peste pământ a venit o secetă mare. Nimeni nu se încumeta să se lupte cu zmeii, ca să aducă ploile înapoi.
Busuioc și-a luat inima în dinți și i-a spus tatălui:
- Eu mă duc să aduc ploile!
Și dus a fost. În casele zmeilor un trăznet a căzut asupra lui și l-a ucis. În amintirea voinicului, Dumnezeu a lăsat o floare, a cărei sfințenie este recunoscută și astăzi.
Busuioc cu miros bun
Doamne, ajută-ne la drum!
Busuioc cu miros tare
Doamne ajută-ne la cale!
Se mai spune că, pentru a mirosi frumos, busuiocul trebuie să se semene și să se răsădească numai vinerea.
Tot în alte timpuri, fetele își puneau la codițe, busuioc luat de la steagul bisericii, ca să se uite băieții la ele ca la steag.
