„Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia" (art.29, 5 din Constituție)
Câtuși de puțin, statelor occidentale nu le pasă nici cât negru sub unghie, în fundamentalismul lor secular, antidemocratic, că 75% dintre europeni sunt creștini! Dimpotrivă, având o pornire foarte ostilă împotriva lui Dumnezeu și a Sfintei Sale Biserici ortodoxe, aceste state „execută" cu o determinare de-a dreptul diabolică interesele anticreștine ale marilor corporații internaționale, în vederea instaurării în lume a unei societăți globale controlate de Mafia masonică. Noua lor „civilizație", păstrând aparențele unei așa-zise religii oficiale de tip „ghiveci", ne este impusă, pas cu pas, de o mișcare ecumenistă condusă de protestanți. Acești protestanți, din rândul cărora face parte și președintele lutheran Iohannis, sunt considerați în învățătura Bisericii ca fiind eretici (adică au învățături greșite). Este foarte important de menționat că abaterea lor de la dreapta-credință este atât de gravă încât, conform textului biblic inspirat de Duhul Sfânt, aceștia nu vor fi moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu oricâte fapte bune ar face (deoarece acestea sunt legate doar de dreapta-credință). Căci scris este: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri" (Mt.7, 21). Crezându-se înțelepți, ei sunt cei care promovează la nivel mondial o altă paradigmă religioasă (falsă)... Iar ca să-și atingă scopul antihristic, prin care răul va anihila binele, recurg la implementarea unor politici de protestantizare generală. În acest trend general de denigrare și obstrucționare sub orice forme a autorității Bisericii, s-a „pliat" și Iohannis. Acesta, după ce s-a afișat cu soția sa la cultul reformat și l-a adus cu de la sine putere pe „episcopul lutheran" la Ședința Camerelor Reunite ale Parlamentului în 21 decembrie 2014, când a și jurat cu mâna „pe Biblie și pe Constituție" (II, pg.238), s-a manifestat refractar la Ortodoxia Națională evitând să-i primească pe colindători, spunând insinuant în cărțile lui că are „o credință, nu o superstiție" (II, pg.30) și fiind intrigat de „mobilizarea unor preoți ai Bisericii Ortodoxe Române în campania electorală... să nu mă voteze" (II, pg.124), lucru care l-a făcut să militeze deschis pentru fracturarea ajutorului dat Bisericii de către Stat (contar art.29, 5 din Constituție): „Sunt nenumărate cazurile în care parlamentarii aprobă amendamente la legi privind construcția sau restaurarea de biserici, iar acesta este doar un aspect al relației. Existența acestei legături contribuie și la mecanismele care se pun în mișcare în timpul alegerilor (...) De cele mai multe ori, parlamentarii se implică în finanțarea din bani publici a unei biserici... Politicienii mizează pe faptul că, prin preot, comunitatea religioasă află că el s-a implicat dând bani bisericii și, ca urmare, se simte motivată să-l susțină (...) Însă politicienii trebuie să înțeleagă că este cazul să se profileze prin ceea ce fac pentru comunitate în ansamblul ei, și nu prin ceea ce fac pentru comunitatea religioasă. Există niște cutume ale relațiilor dintre politică și religie, iar ele trebuiesc înlocuite (și prezența Părintelui Patriarh la învestirea președintelui în Parlament o consideră tot „cutumă" - n.a.) printr-un raport mai modern. Eu am impresia că lucrurile se mișcă în această direcție pozitivă... Impresia mea este că ea pledează (societatea - n.a.) pentru o relație modernizată între Biserică și Stat" (II, pg.126).
Mă rog, până la urmă, această „pledoarie" a lui Iohannis în vederea „relației moderne" (de fapt, a breșei) dintre Stat și Biserică va prinde contur faptic nu peste mult timp și, pe fondul creării în stradă a unei psihoze vizând „crezul" secular „Vrem spitale, nu catedrale", visul președintelui de a avea „Guvernul meu" (Cioloș) s-a împlinit și, prin acesta, și-a satisfăcut dorința în cele din urmă de a se răzbuna pe preoți (și astfel, cu toate că Biserica primea o parte financiară infimă din P.I.B., în bugetul guvernamental nu s-au mai „găsit" bani pentru finanțarea Bisericii)! În rest, nu l-am auzit pe Iohannis să-i apere pe tinerii derutați și deprimați ai Școlii, în atacul demoralizator de a li se introduce Educația sexuală în spațiul de învățământ, or să se implice în ocrotirea instituției familiei confruntată cu pericolul legiferării homosexualității și al încercărilor infamante de a-i despărți pe copii de părinți în numele „drepturilor copilului". În schimb, ca să fie în pas cu sloganurile seculariste americane, cu care ne bat la cap activiștii anticlericali ai O.N.G.-urilor, s-a solidarizat cu ziariștii iconoclaști uciși ce aparțineau redacției revistei blasfemiatoare franceze Charlie Hebdo... Da, desigur, atunci a avut voință și timp să scrie pe Facebook „Je suis Charlie", iar ulterior să meargă la marșul de la Paris, unde mai mulți șefi de state s-au adunat buluc ca să apere (deh) „libertatea cuvântului", fără să le pese că în acel moment mii de creștini erau masacrați în Siria, în vreme ce revista Charlie Hebdo semnifica în Franța vârful de lance al combaterii creștinismului prin desene blasfemiatoare la adresa Domnului nostru Iisus Hristos, ironii jignitoare și obscenități batjocoritoare de principii. Și poate că altfel l-ar fi înțeles românii pe Iohannis dacă ar fi scris pe net „Eu sunt creștin"... Însă, nu! Scriind „Eu sunt Charlie" s-a autodefinit, arătându-ne a nu înțelege că a-ți bate joc de libertatea religioasă înseamnă a nu fi un adevărat apărător al libertății, astfel făcându-se părtaș nu cu apărătorii libertății, ci cu niște antihriști aflați în spatele celor care de fapt o atacă!
Dar noi, ceilalți, înțelegem oare ce a fost și ce este asăzi în lume? Ne dăm oare seama că jocurile de acum (și) din România sunt dirijate tocmai de către cei care ne atacă pe la spate LIBERTATEA, ținându-i isonul magnatului evreu Söröș, atât de interesați de slăbirea Bisericii Ortodoxe și de subminarea moralei creștine (prin scoaterea religiei din școli și disoluția familiei)?
