„M-a dezamăgit că prea puţini intelectuali protestează împotriva Legii 217/2015" - criticul literar Alex. Ştefănescu.
Aşa cum este concepută această monstruozitate juridică, disecată minuţios de autorii cărţii, este clar că avem de-a face cu un genocid spiritual legalizat de slugile invaziei generale a Mafiei masonice, care nu dau doi bani pe demnitatea Statului Român şi pe legile ţării noastre! Doar astfel se explică de ce, cu atâta tupeu, ne-au desconsiderat statul de drept până acolo încât Parchetele să fie puse în situaţia de a acţiona la recomandările Institutului evreiesc „E. Wiesel" - cel ce poate de acum să decidă cine este erou (sau infractor) deşi nu dispune de atribuţii legale, să dea etichete politice fără să mai dea socoteală cuiva că încalcă articolele constituţionale 126, alin.1 („Justiţia se realizează prin Î.C.C.J şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege") şi 126, alin.5 („Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare")! Abuzul acesta, care nicidecum nu l-a împiedicat pe consilierul prezidenţial A. Muraru să spună că Institutul evreiesc
„E. Wiesel" va acorda asistenţă organelor judiciare în implementarea legii, ne-am procopsit deci cu un organism parajudiciar şi cu o lege - unice în U.E. - prin care se instituie delictul de opinie şi îl încadrează la fapte penale. Vom avea aşadar ocazia să vedem cum delatorii, în stil bolşevic, se vor prevala de această lege ca să sesizeze autorităţilor ideile „infracţionale" (art.2b) de românism, adică de naţionalism (art.2a) şi de credinţă religioasă (art.1). Ca urmare, ni se va aresta ideea demnităţii româneşti, a corectitudinii şi moralităţii în spaţiul public, impunându-ni-se ce anume va trebui să spunem şi ce nu! Nu ni se spune cu exactitate care anume idei legionare nu le vom mai putea exprima public, dar, din istoria acestei mişcări interbelice, avem… idee: românul adevărat este creştin (ortodox); sacrificiul stă la baza marilor cauze; numai Statul organic poate să reziste disoluţiei şi cotropirii; minorităţile nu trebuie să domine viaţa social-politică; resursele ţării nu pot fi lăsate pe mâna străinilor; politicienii noştri să nu fie aserviţi intereselor străine etc. În plus, referirile legii la Holocaust nu au doar menirea de a ne face să acceptăm că în România istoria evreilor este mai importantă decât cea a românilor, ci şi crearea unui sentiment de vinovăţie naţională pe care românii să fie „convinşi" să şi-o însuşească, pentru „iertarea" greşelilor trecutului, ca astfel să fie posibilă o invazie a evreilor în România (dezvăluită de prof. univ. I. Coja etc.)!
Este însă regretabil că, puşi atât de josnic în faţa deposedării identităţii noastre naţionale, ca o premisă în a fi degrevaţi în viitor şi de teritoriu, foarte puţini români - cu coloană infinită - şi-au ridicat cugetul, detestând deschis această formă de terorism intelectual pentru a depune mărturie, în faţa lui Dumnezeu şi a neamului românesc, de faptul că nu îşi vând, pentru un loc în împărăţia lui Antihrist, nici sufletele lor, nici ale urmaşilor, nici ale bravilor şi sfinţilor noştri străbuni! Ne bucurăm însă că în această carte, a Demnităţii Naţionale, autorii au citat la loc de frunte, din judeţul Mureş, atât pe distinsul gazetar Lazăr Lădariu, cât şi pe scriitorul Darie Ducan şi pe prof. Costel Neacşu. Printre numele incluse pe lista intelectualilor, oşteni ai Adevărului şi Dreptăţii pe acest pământ binecuvântat şi râvnit de alţii, figurează personalităţi precum: preoţii Fabian Seiche, Mihai Aldea, Calistrat Chifan (cu obştea Mănăstirii Petru Vodă), acad. Augustin Buzura, Alex. Ştefănescu, Nicolae Manolescu, Andrei Pleşu, Dan Puric, Cristian Troncotă, Răzvan Codrescu, Oana Stănciulescu, Victor Roncea, Lucia Hossu-Longin, Eugen Mihăescu, Marius Oprea, Grigore Cartianu, Al. Florin Ţene, Dumitru Sârghie, Radu Preda…
Ce se mai poate face!
„Din păcate, prin larga bunăvoinţă a unor inşi… încetul cu încetul, după 25 de ani de <<nouă democraţie>>, începem să ne trezim cu un fel de cenzură, un D.N.A. ceva mai sofisticat, la uşa existenţei noastre cotidiene" - Lazăr Lădariu (pg. 331)
Puţini dintre noi ştiu că, înainte de fatidica Lege 217/2015, statelor U.E. le-a fost remisă Rezoluţia 1580/2007, a Consiliului Europei, prin care li se cerea imperativ, ca o dovadă că arhitecţii noii ordini mondiale recurg dispreţuitor la dictatura legii ca să schimbe gândirea şi comportamentul creştinesc a 75% dintre europeni, să promoveze în Educaţie evoluţionismul ca „teorie fundamentală ştiinţifică" (în realitate, aceasta nu este decât o ipoteză… şi încă una perimată)! Deşi o asemenea atitudine este - bineînţeles - o gravă nesocotire a voinţei popoarelor, zeloşii noştri reprezentanţi politici s-au conformat entuziaşti la noua orientare (antihristică) planetară, ceea ce l-a şi făcut pe preşedintele Iohannis să promulge în 2015 o lege prin care ni se stabilesc fapte istorice prin mijloace represive, impunându-ni-se o nouă istorie prin înlăturarea memoriilor concurente (iar apoi, în 2016, ne anunţa că apărarea memoriei Holocaustului „este o misiune sacră")! Iată, aşadar, stimaţi cititori, cum nişte entităţi supra-naţionale intolerante ne dau lecţii de „toleranţă", prin legi şi hotărâri care nicidecum nu servesc dreptăţii, ci unor interese de grup! Ca urmare, în România s-a reinstaurat un climat totalitarist de teamă, supraveghere şi delaţiune, ceea ce face ca prezumţia de vinovăţie să planeze asupra unor oameni nevinovaţi, să se calce în picioare sentimente umane din cele mai profunde. Şi astfel s-a ajuns ca, în urma acestei agresiuni legislative de natură demonică, să fim privaţi de libertate în ce priveşte promovarea cultului naţional şi să asistăm stupefiaţi cum: oficialii români se împotrivesc ca autorităţile slovace să dea unui pod numele poetului român Şiugariu, sub pretextul (fals) că ar fi fost legionar, ucis în luptele pentru eliberarea Slovaciei; creştinii să fie lezaţi prin retragerea titlurilor de cetăţeni de onoare acordate unor modele ale Ortodoxiei precum părintele Justin Pârvu, Valeriu Gafencu şi Horia Vintilă; istoricul Marius Oprea să îşi înceteze săpăturile arheologice la Cimitirul de la Tg. Ocna, la presiunea Institutului evreiesc „E. Wiesel" (cel care ne monopolizează memoria creştină); o troiţă creştină cu eroi ai neamului (pe care fusese sculptat şi C.Z. Codreanu), din parcul Sub Arini din Sibiu, să fie demontată; artistei Silvia Radu, care a organizat o Expoziţie cu martiri la Universitatea Politehnică Bucureşti, i-au fost eliminate din „Grădina cu îngeri" 4 portrete (aparţinând lui Vulcănescu, Gyr, Gafencu şi Ogoranu) etc! Însă, cu toată această avalanşă a deznaţionalizării şi descreştinării românilor, ne mai rămân totuşi câteva soluţii legale la care putem recurge chiar dacă, în mod şocant, Avocatul Poporului (prin V. Ciorbea) nu numai că nu s-a sesizat din oficiu, dar a şi respins sesizarea - sub pretextul că nu se justifică! - privind neconstituţionalitatea Legii 217/2015!
Ne mai rămân însă de parcurs, conform autorilor cărţii, trei etape: 1)judecătorul, în timpul unui proces, să invoce la C.C.R. principiul de neconstituţionalitate; 2) partea condamnată, într-un proces pierdut cu Statul Român, să sesizeze C.E.D.O. (însă doar după ce s-au epuizat toate căile de recurs ale unei cereri de chemare în judecată), 3) partea condamnată să facă o plângere Ombudsmanului (echivalentul Avocatului Poporului), din Parlamentul Europei, a cărui independenţă este totală…
Epilog
„Proiectul meu de ţară - România educată - are implicaţii şi asupra temei Holocaustului. Educaţia reprezintă primul pas pentru o mai bună înţelegere a Holocaustului şi pentru reconcilierea cu trecutul (…) Respingerea antisemitismului, a xenofobiei, a urii rasiale, a discriminării şi intoleranţei, începe cu o cunoaştere solidă a realităţilor istorice care au condus la astfel de atrocităţi (…) voi pleda pentru construirea unui astfel de Muzeu la Bucureşti. Sunt pe deplin hotărât să sprijin înfiinţarea în România a unui Muzeu al evreilor şi Holocaustului. Voi discuta cu Guvernul să avem un plan concret cât de curând (…) profesorii şi elevii ar putea avea acasă un astfel de muzeu, unde să vină şi să înveţe despre Holocaust" - preşedintele K.W. Iohannis.
Este cu neputinţă ca mulţi din această generaţie, interesaţi mai degrabă de stadioane decât de spitale sau catedrale, să înţeleagă deplin mesajul pe care o „mână" de români, cu coloană infinită, îl transmit tuturor prin această carte, dureros de tristă, a Demnităţii Neamului Românesc! Nu se poate a se înţelege cum de este posibil, într-o ţară despre care ţi se spune insistent că este liberă şi suverană, să ajungi în situaţia să fii în stare de semirobie, or plecat în semipribegia lumii, dacă nu se reuşeşte a se pricepe resorturile adânci ale istoriei, potrivnice nouă, prin care România, aflându-se în tabăra învinsă a „războiului rece", trebuie acum să plătească Occidentului cotropitor toate cheltuielile pe care antihriştii globalişti ai lui Söröş le-au făcut ca să ne cucerească în numele noii ordini mondiale. Iar aceşti pungaşi nu numai că ne-au spoliat, transformându-ne în colonie, ci ne-au şi făcut să ne războim unii cu alţii până acolo încât, „săpând" cu legile o prăpastie între noi, ne-a pus faţă în faţă cu o generaţie de tineri care, fără să înţeleagă că suntem cu toţii vânaţi de S.R.I., după tipicul bolşevicilor din C.E.K.A. şi naziştilor din Gestapo, sunt manipulaţi cu cinism într-o revoluţie antiromânească, antihristică, pentru a fi - la grămadă - amanetaţi, vânduţi, dezinformaţi, dezmoşteniţi de ţara lor şi transformaţi în sclavi moderni… Astfel dezrădăcinaţi spiritual, copiii noştri sunt atraşi într-un război care nu este al lor, nici al urmaşilor… şi totuşi consimt inconştient să fie „înrolaţi" sub stindardul unei aşa-zise combateri a extremismului (ca să vezi: pentru cele 6 milioane victime evreieşti, fascismul trebuie incriminat, dar comunismul - pentru cele 200 de milioane de victime de care se fac vinovaţi şi o parte a evreilor, nu trebuie!), dar nu şi al acestui tip de extremism spiritual prin care un popor întreg este silit, de o legislaţie aberantă, să fie la discreţia unor dictatori străini de neam şi, în cele din urmă, să răspundă la somaţiile Institutului evreiesc „E. Wiesel"!
Vânătoarea aceasta, a românilor prin români, iată că a început! Vor înţelege însă hăitaşii de ce autorii acestei cărţi-mărturie, scrisă cu peniţe „înmuiate" în călimări de suferinţă naţională, ni-i prezintă pe prezumtivii hăituiţi care luptă în Linia Întâi, pentru Adevăr şi Dreptate, cu ochii senini şi cu zâmbete veşnice pe buze? Noi, unii, nu mai aşteptăm răspuns de la ei! Dumnezeu, însă, da…
Sfârşit
