„Elita intelectuală românească are o jenă în a trata problema naţională"

Interviu cu prof. dr. Radu Baltasiu, directorul Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române

Românii din regiunea Covasna-Harghita sunt minoritari în propria ţară. Asta o ştim cu toţii, nu e o teorie, ci un fapt statistic. Este însă tragic că, spre deosebire de toate celelalte minorităţi din România, pe ei nu îi apără nimeni. Sunt la mâna unei administraţii maghiarizate, care, din când în când, face paşi spre asimilarea lor completă. Despre această situaţie, care unui european i-ar părea cel puţin bizară, revista noastră a scris în repetate rânduri, fără ca oficiali ai statului român să ia atitudine. Grav este însă că nici intelectualii nu sunt preocupaţi de soarta şi evoluţia autointitulatului „Ţinut Secuiesc". Majoritatea afişează indiferenţă, iar cei care sunt preocupaţi de problemă se tem să nu fie etichetaţi drept naţionalişti, cuvânt pus la index de elita corectă politic (politically correct). Există însă şi o minoritate de intelectuali neînregimentaţi, care nu se uită mereu peste umăr când scriu sau vorbesc public. Unul dintre ei este şi prof. dr. Radu Baltasiu, sociolog, director al Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române şi al Direcţiei pentru Românii din afara graniţelor şi Limba română din cadrul ICR. Domnia sa a întreprins în comunităţile româneşti din Covasna şi Harghita o cercetare sociologică, iar rezultatele ei, publicate în cadrul unui studiu ştiinţific, patronat de Academia Română, ar trebui să-i dea de gândit oricărui român, mai ales politician cu răspundere publică. Mai ales că în respectivul document apare un plan al unor cercetători din Ungaria, care propun, public, maghiarizarea romilor, pentru asigurarea prezervării dominaţiei ungureşti în cele două judeţe.

„În Harghita-Covasna există colectivităţi româneşti care trăiesc în frică'"

- Domnule profesor, aş începe prin a vă ruga să faceţi o radiografie a comunităţii româneşti din Covasna şi Harghita.

- Autointitulatul Ţinut Secuiesc are astăzi, de facto, o largă autonomie, în vreme ce comunitatea românească de acolo este cvasi ignorată; ea are acces la resursa administrativă, în măsura în care e condusă de primari români, sau dacă are legături directe cu administraţia centrală. Vorbim, de fapt, de discriminarea unei minorităţi, căci asta sunt românii în Harghita-Covasna. Dacă „Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării" şi-ar face vreme să analizeze aşezat, conform legii, această chestiune, ar descoperi că românii sunt discriminaţi negativ în această zonă. Elita maghiară preocupată de identitatea maghiară are un număr impresionant de specialişti din Ungaria şi din România, care studiază „stocul lor de vitalitate", ca să zic aşa, şi care propun politici ce sunt mai mult sau mai puţin însuşite de către administraţiile locale din zonele cu populaţie preponderent maghiară şi nu numai. Începuturile actualei situaţii sunt seculare. Au fost comunităţi româneşti care nu şi-au mai revenit după şocul din 1940 când a fost cedat Ardealul de Nord (noi am identificat în teren asemenea lucruri). Atunci oamenii au fost deportaţi masiv şi nu s-au mai întors; am întâlnit comunităţi îngheţate în frica anului 1940. E un fenomen absolut straniu: frica este un fenomen individual, dar noi am întâlnit comunităţi care trăiesc în frică, o frică neprecizată, motiv pentru care au comportamente insuficient studiate, care se manifestă inclusiv prin pierderea limbii - nu mai vorbesc limba lor strămoşească, româna, decât la slujbă.

- În studiul dvs. aţi atras atenţia asupra unui plan cam ciudat de prezervare a identităţii comunităţii maghiare în Transilvania. Despre ce este vorba?

- Există un studiu al unor cercetători maghiari (din care noi am citat), care cartografiază România din punctul de vedere a ceea ce ei numesc „abilitatea reproducerii etnice maghiare". Autorii au împărţit Transilvania în 4 regiuni ale acestei „reproduceri etnice maghiare", făcând o proiecţie care operează pe 30 de ani, între 2002 şi 2032. Conform acesteia, ei au calculat care este cea mai potrivită zonă pe care ar trebui să se concentreze pentru a păstra „potenţialul etnic maghiar", iar aceasta este Harghita-Covasna. Celelalte trei regiuni sunt zone în care fie maghiarii şi-ar fi pierdut potenţialul acesta de reproducere etnică şi ar fi fost deja „asimilaţi" de români, fie procesul de asimilare „ar fi ireversibil". Atunci, singura lor zonă de oarecare optimism este zona a patra, Covasna-Ciuc. Iar în această zonă, speranţele autorilor sunt legate de comunitatea romă care, pentru autori, reprezintă un grup-ţintă interesant. Ei pornesc de la premisa că populaţia aceasta de romi este cea mai prolifică - se estimează că este singura populaţie care va creşte în următorii 20 de ani în zonă, contingentul femeilor fertile din această etnie explodând la peste 190% în 2032. Citez din studiu: „Principala preocupare în ceea ce îi priveşte pe romi este integrarea acestora în sistemul instituţional maghiar". Eu am toată stima pentru colegii maghiari, preocupaţi cu atâta atenţie de soarta consângenilor lor; însă am încercat să atrag atenţia, de câte ori am avut prilejul (nu ştiu în ce măsură am fost înţeles) că ideologizarea riscă să ducă la o fundătură, şi iată că am avut dreptate: această zonă este printre cele mai sărace din România, iar maghiarii suferă de sărăcie la fel ca şi românii. Ce înseamnă ideologizare? Înseamnă absolutizarea, în cazul de faţă, a acelor idei privind etnicitatea, şi ignorarea completă a tuturor celorlalte probleme care ţin de bunăstarea unei comunităţi. Şi atunci, dacă, pe de o parte, românii, care sunt comunitatea minoritară locală din Harghita-Covasna îşi pierd structurile comunitare, care se atrofiază, pentru că nu au acces la administraţie, economie, cultură ş.a.m.d., cealaltă comunitate, maghiară, majoritară în această regiune, riscă tot un impas - de astă dată unul ideologic, prin hipertrofia unor preocupări care riscă să-i consume tocmai vitalitatea de care respectivii cercetători sunt preocupaţi. Ei riscă să ajungă o „comunitate inventată", un termen consacrat apărut în sociologia celei de a doua părţi a sec. XX.

„Etnicul e ceva ce nu poate fi ignorat, dar dacă supralicitezi, are efecte perverse"

- Deocamdată, comunitatea maghiară din Harghita-Covasna nu pare deloc inventată. Dimpotrivă, ea există şi e foarte puternică...

- Diferenţa dintre o comunitate reală şi o comunitate inventată este aceea că o comunitate reală este o structură întemeiată în primul rând pe tradiţie, pe afinitatea lingvistică, pe sentimentul de apartenenţă, în timp ce comunitatea inventată este mai degrabă o comunitate strânsă în jurul unui scop, adeseori, ideologic.

Nicolae Iorga discută în Hotare şi spaţii naţionale, despre statele de substituţie, versus statele organice.

Sunt convins că majoritatea colegilor mei maghiari cunosc această chestiune, pentru că în lucrarea citată sunt discutate şi pericolele ideologizării etnicului.

Etnicul e o constantă, este ceva ce nu poate fi ignorat, dar dacă te joci cu el, în sensul că îl supralicitezi, ai efecte perverse. În Covasna-Harghita principalul efect este sărăcirea populaţiei, inclusiv a celei maghiare.

Statistic, aceste două judeţe sunt cele mai înapoiate din Transilvania şi printre cele mai înapoiate din România.

Eu cred că, pur şi simplu, în aceste două judeţe e vorba de un blocaj. Cei care ar vrea şi ar putea să facă ceva nu reuşesc nimic, pentru că sunt supuşi presiunii unei norme de grup. Dacă norma de grup este asta pe care o vedem la televizor, cu patrii şi tradiţii inventate sau exagerate, cu istorii exagerate sau reinventate, atunci, sigur că oamenii care au un comportament mai aşezat, români sau maghiari, nu au loc în discuţie.

- De fapt, cine sunt, cu adevărat, responsabili de soarta comunităţii româneşti din Covasna-Harghita? Cine sunt cei care au împins-o în această zonă gri a existenţei, făcând din ei o etnie mai puţin protejată decât orice altă etnie din România? Şi asta, în propria lor ţară!

- Sunt două tipuri de elite responsabile de această situaţie: cele care produc idei şi cele care le implementează. Elita intelectuală românească, care produce ideile, are o problemă, o reţinere, o jenă în a trata problema naţională - şi din această perspectivă suntem, cred, o excepţie europeană. Nu-mi dau seama dacă mai există vreo ţară în care elita intelectuală, cu acces la resurse, să fie atât de jenată, încât nu doar să nu dezbată, dar să trateze uneori chiar cu dispreţ fenomenul propriei comunităţi. În al doilea rând, sunt responsabili cei care au puterea de a implementa ideile - administraţia. Ar trebui menţionat că, în ultimii 100 de ani, administraţia locală din Covasna-Harghita a fost preponderent în mâna comunităţii maghiare, care a condus, atât în vremea perioadei staliniste a comunismului din România, cât şi după 1989.

- Cum de aceste probleme ale românilor din Covasna-Harghita nu au explodat într-un Kosovo?

- Pentru că poporul român este foarte tolerant şi pentru că avem experienţa negocierii, în istorie, a statutului de naţiune tolerată în propria sa ţară. După răscoala de la Bobâlna şi, mai precis, prin codul lui Werböczy, românii, cea mai numeroasă naţionalitate din Transilvania, au devenit naţiune tolerată. Asta, apropo de noţiunea de toleranţă. Asta înseamnă o jumătate de mileniu, dacă nu mai mult, de experienţă istorică cu un tip particular de administraţie.

„Marea problemă a comunităţii maghiare este blocajul politic"

- Deocamdată, problemele din Covasna-Harghita nu sunt băgate în seamă dar zona respectivă ar putea deveni instabilă. Ce ar trebui făcut?

- Cel mai bun studiu din acest punct de vedere a fost făcut de Anton Golopenţia, în perioada interbelică, el fiind unul dintre sfătuitorii guvernului din acea perioadă şi unul dintre cei mai importanţi cercetători ai şcolii sociologice de la Bucureşti. El vorbeşte despre integrare, iar termenul care decurge de aici este acela de interculturalitate, care are şi o consecinţă economică foarte interesantă - şi anume, conexarea acestui teritoriu cu restul teritoriului. De pildă, noi am fost surprinşi să vedem că fluxul economic natural între această zonă şi restul ţării nu este nici către Cluj-Napoca, nici către Târgu- Mureş, cu atât mai puţin către alte capitale europene vecine, ci către Braşov. Deci, Braşovul are o energie gravitaţională atât de importantă, încât dă peste cap calculele minţilor înfierbântate. Pentru că, dacă economic, oamenii se duc spre Braşov - un centru economic important, un oraş nu doar românesc, ci cosmopolit, deschis, cu o economie neutră din punct de vedere ideologic, un oraş prin excelenţă cultural, cu universitate, Braşovul însuşi va filtra aceste preocupări şi va asigura un debuşeu presiunilor din Covasna - Harghita, pentru toată populaţia, indiferent de etnie.

Dar lucrul acesta nu pare a fi fructificat suficient. Adică, e foarte important să existe o legătură feroviară mult mai bună. Cum ajung, de pildă, laptele, sau fânul, sau carnea, care sunt produse de o calitate excepţională în Covasna Harghita, într-un centru industrial ca Braşovul, Bucureştiul ori Bacăul? Nu există un transport al mărfurilor coerent, nu ai reţele de distribuţie care să valorifice în folosul comunităţilor produsul local. Toţi locuitorii acelei zone sunt realmente izolaţi, indiferent de etnie, pentru că nu există un circuit economic coerent. Şoselele sunt modernizate la nivelul perioadei interbelice, dar nu s-a construit nimic nou semnificativ spre zona aceea, căile ferate astăzi au o viteză de circulaţie mult mai mică decât în Al Doilea Război Mondial. Marfa e perisabilă, ne trebuie antrepozite, trebuie un pic gândită chestiunea. Astăzi, spre exemplu, e mai uşor să aduci lapte din Polonia, la fabrica din Sfântu Gheorghe, decât din Harghita! Fabrica locală de lapte din Sfântu Gheorghe a văzut că e mai profitabil să ia lapte din Polonia sau Ungaria, decât de la ţăranii din apropiere. Toată lumea are probleme, iar marea problemă a comunităţii maghiare este blocajul politic: ei nu au alternativă doctrinară, aproape toţi votează aceeaşi formaţiune, este o înregimentare care le închide perspectivele. În fine, e un comportament tipic celor care se consideră minoritari - drama este că ei nu sunt minoritari, sunt majoritari acolo şi ar trebui să-şi asume condiţia de majoritar.

Lasă un comentariu