Încă, fiecare cu agenda lui… Pe a cetăţeanului, supravieţuirea, iar pe a politicianului, parvenirea şi… hoţia!

Am mai spus-o şi cu alt prilej: aşa cum două linii paralele nu se întâlnesc niciodată, tot aşa nici cele două agende - ale cetăţeanului şi politicienilor - nu au avut, cel puţin până acum, şansa să se întâlnească. Poate, cel mult, în vorbe şi în campaniile electorale. Şi asta pentru că rareori, dacă nu chiar deloc, politicul - înglobând aici Preşedinţia, Executivul şi, în primul rând, Parlamentul (principala instituţie a democraţiei) au lucrat profesionist, în (sau şi în) interesul cetăţeanului. În ultimii 26 de ani - o perioadă scurtă pentru istorie, dar lungă într-o viaţă de om - s-a minţit (şi promis) atât de mult(e), încât ne-ar trebui cel puţin două pagini de ziar să le „înşirăm", chiar şi numai parţial. Am trăit, de fapt - cum bine remarca un analist politic - „normalitatea pe dos." Şirul acestor ani nefericiţi face ca şi acum, în 2016, să vorbim de „dezumanizarea unei naţiuni."

Cum poate fi altfel etichetată situaţia actuală din ţară, când vedem, aproape zilnic, pe micile ecrane, primari, alţi demnitari, foşti miniştri sau oameni de afaceri anchetaţi sau arestaţi - pentru devalizarea banului public - în timp ce pensionari din diverse colţuri ale ţării, dar şi şomeri, se scoală, uneori, cu noaptea în cap spre a prinde a doua zi un produs cu preţ redus ori punga cu ajutoare alimentare de la primării, când sute de oamenii se calcă, adeseori, literalmente pe picioare pentru a apuca ulei cu preţ redus pe la supermarketuri?

Or, toate aceste triste realităţi le trăim pentru că liderii politici şi, pe cale de consecinţă, guvernele „emanate" de partidele lor şi, deopotrivă, Parlamentul, n-au reuşit să treacă peste orgolii, antipatii şi interese divergente. Doar, cum spuneam, în campaniile electorale, gargaragiii de profesie ne-au promis „marea cu sarea", fără ca acţiunile lor ulterioare să aibă efecte benefice asupra dezvoltării României, a creşterii nivelului de trai. Şi asta deoarece politicienii - indiferent de aşa-zisa „culoare politică" - n-au reuşit (nici n-au încercat!) să privească în aceeaşi direcţie, spre viitorul României, spre bunăstarea cetăţeanului care, la urma-urmei, i-a ales. Să renunţe la normalitatea (certurile continue) de zi cu zi şi să opteze pentru anormalitate. Adică, să fie aşa cum nu sunt (nu se comportă) de obicei. N-a fost să fie… Şi sunt slabe speranţe că se va întâmpla prea curând! Dar, cine ştie! Vorba aceea: speranţa moare ultima!

Ca urmare, din păcate, acum, în anul de graţie 2016, când ne pregătim de noi „parlamentare", dătătoare de speranţe - din motivele menţionate, nu prea avem multe lucruri de remarcat. Doar că avem şi noi, chipurile, un „top al celor mai bogaţi oameni din România" şi ni se vorbeşte de binefacerile privatizărilor, de „proprietatea privată", eludându-se, în mod deliberat, că România - după 25-26 de ani de aşa-zisă democraţie - este una din ţările europene cu cei mai mulţi săraci la mia de locuitori. În schimb, bogăţia sfidătoare a şmecherilor (operează cu milioane de euro, nu cu… fleacuri!) s-a înzecit şi chiar însutit. Or, explicaţia este una singură. În timp ce, în toţi aceşti ani, pe agenda politicienilor au figurat doar parvenirea şi hoţia, pe cea a cetăţenilor s-a situat (ca unic scop al vieţii!) supravieţuirea! Din păcate…

 

Lasă un comentariu