Variațiuni pe aceeași temă… De ce crește numărul șomerilor…

Distribuie pe:

 …În rândul tinerilor, mai ales, iar românii în floarea vârstei pleacă la muncă în străinătate (în total, vreo 3,5 milioane, în prezent!); de ce România a ajuns, în ultimii ani, o piață de desfacere a produselor din import? Orice om de rând poate răspunde la întrebările de mai sus. Și încă fără dificultate, câtă vreme observă cu ochiul liber cum, în ultimii 26 de ani, pe locurile (amplasamentele) unor fabrici și uzine - în care lucrau mii și mii de oameni - au apărut ca ciupercile după ploaie Mall-urile. Când se demolează o fostă fabrică (inclusiv la Târgu-Mureș) - ale cărei produse se exportau, în trecut, în proporție (și) de 80%-90% (cum relata președintele Curții de Conturi) - poți fi sigur că pe ruinele unității productive se va înălța un Mall (supermarket), ori vreun hotel. Ca să, ce, în primul caz? Să le vândă românilor produsele altora, din import. Adică, să aibă ei, străinii, locuri de muncă, nu românii.

Sigur, lumea evoluează, iar apariția Mall-urilor este în sine un lucru lăudabil. Dar cu sublinierea că, pentru a vinde, o condiție esențială este să ai cumpărători. Iar, pentru a exista cumpărători (nu șomeri fără bani!) trebuie create (sau măcar menținute) locurile de muncă. Ei, aicea-i problema!

Pe de altă parte, multe din fabricile (uzinele, întreprinderile) privatizate, fie - în cel mai bun caz - și-au schimbat profilul avut inițial, fie, mai ales, au ajuns la… fier vechi, oamenii fiind trimiși în șomaj! Din păcate, deși păgubos, acest proces continuă, încât, nu doar oamenii de pe stradă, ci și analiștii economici și-au pus întrebarea: „După aderarea la UE, cu ce ne-am ales?"

…Aceștia din urmă au și argumentat că, după apartenența la UE, România are „o piață funcțională din care lipsește tocmai economia". Asta, în pofida celor de la UE, care, în mod demagogic pretindeau, la vremea respectivă că statutul de „economie de piață funcțională" trebuie dobândit ca premisă a deschiderii porților aderării.

Într-un final, am aderat la UE. Ei, și? Cu ce ne-am ales? Când totul a mers pe ideea: „Vreți aderarea, dați economia!". Păi, cu ce? Noi, cu șomerii, iar ei cu beneficiile! Ne place ori nu să acceptăm, dar asta-i realitatea!

Însă, asta, nici nu-i totul. Asupra românilor s-a abătut și „beleaua" FMI. În niciunul din anii de criză, FMI nu s-a dovedit a fi capabil ca, împrumutând țările sărace, să se mulțumească, ca orice bancher, cu certitudinea rambursării banilor plus dobânda. Ci a forțat măsuri economice aberante când a fost vorba de exasperarea unei populații deja la sau sub limita supraviețuirii, sau impunând, mai cu seamă în zona privatizărilor, interese de dincolo de granițele țării. În timp ce alte state își păstrează proprietatea asupra unor mari companii strategice, FMI a forțat guvernanții români (slabi și dezinteresați!) ca, pe o piață slabă și cu bani puțini, să vândă repede Transgaz, CFR Marfă ș.a. În plus, prețurile la energie - zicea olandezul Erik de Vrijer, șeful misiunii FMI - trebuie să crească, că un profit normal e de 10%, dar unul de 19% i se pare corect. Evident, astea și multe altele pe seama populației. Or, dinspre autoritățile române, aceleași gesturi de supunere. Ce a „câștigat" România prin acordul cu FMI? Mai mulți șomeri și o îndatorare a țării cu cca 20 miliarde de euro, fără ca economia să se miște sau consumul să crească! Trist, dar adevărat… 

Lasă un comentariu