Lumea de azi are trebuinţă de sfinţi

Drumul către viaţa fericită şi veşnică a Împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care niciun om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului, şi către sfinţi. Şi toate cele pe care nu întotdeauna le putem realiza singuri, acelea pe care nu întotdeauna pot să le rezolve medicii cei pământeşti şi mai-marii zilei, pot, întotdeauna, să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Oricare sfânt poate să ceară de la Dumnezeu lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuire.

Omul sfânt, aşa cum îl descrie Sfânta Scriptură, este un om pe care Dumnezeu l-a ales şi l-a pus deoparte pentru a fi numai al Lui, pentru a fi prietenul Lui, alesul Lui şi sfântul Lui, aşa cum au fost Avraam, Isaac şi Iacob (cf. Deut. 14,2; Isaia 41,8; Iacov 2,23). De ce trebuie să fim sfinţi? Pentru că însuşi Dumnezeu este sfânt şi numele Său este sfânt (cf. Lev 11,44-45); pentru că drumurile şi căile Domnului sunt sfinte (cf. Ps 77,13); pentru că împărăţia cerurilor, unde suntem chemaţi să trăim, este sfântă (cf. Ps 93,5); pentru că nimic întinat nu poate intra în împărăţia cerurilor (cf. Ap 21,27); pentru că, la final, tot ceea ce nu este sfânt va fi distrus (cf. Ap 20,15). De aici, şi chemarea lui Dumnezeu pentru toţi oamenii: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu, Dumnezeul vostru, sunt sfânt!" (1Pt 1,16); „Urmăriţi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul" (Evr 12,14). Deci, suntem condamnaţi la a căuta sfinţenia şi la a fi sfinţi, dacă voim împărăţia cerurilor.

Trăia în anii din urmă, la Milano, un bătrân pictor copist, care, de peste 40 de ani, trăise în Galeria de artă a Academiei Italiene şi nu făcea altceva decât să copieze chipul lui Hristos din renumita pictură „Cina cea de Taină", a lui Leonardo da Vinci (1452-1519). Acesta a fost idealul vieţii sale. Şi, în cele din urmă, a reuşit să reproducă atât de bine chipul lui Hristos, încât copiile sale atingeau perfecţiunea; nu se mai deosebeau de original.

Despre mulţi sfinţi s-a spus că au reuşit să devină „copii" reuşite ale lui Hristos. Între aceştia, îl amintesc pe sfântul apostol Pavel, care spunea adesea: „Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos". (I Cor.11,1)

(Cartea „Dureri nespovedite", apărută la Editura Vatra Veche, se găseşte la Catedrala Mare din Târgu-Mureş)

 

Lasă un comentariu