Un băiat iubea o fată. Într-o zi nu a mai putut suporta şi târziu în noapte a bătut uşor la uşa iubitei. Ea l-a întrebat:
- Cine eşti?
- Eu sunt, a răspuns băiatul.
Atunci fata i-a zis:
- Camera mea e prea mică, nu-i loc decât pentru o singură persoană. Pleacă!
El a plecat întristat. Nu putea înţelege refuzul ei încât ştia că şi ea îl iubeşte. După un timp de frământare, i-a strălucit o idee. S-a întors din nou la uşa fetei şi a bătut încet. Când ea a întrebat:
- Cine e?, el a răspuns:
- Tu eşti!
Atunci uşa s-a deschis şi iubita l-a îmbrăţişat.
Iată ce spune despre aceasta Sfânta Scriptură: „…şi vor fi amândoi un trup" (Facere 2, 24).
Cartea „Dureri nespovedite", apărută la Editura Vatra Veche, se găseşte la Catedrala Mare din Târgu-Mureş
