„Niciun creştin care crede drept în Dumnezeu nu trebuie să fie fără grijă, ci să aştepte totdeauna ispita, ca atunci când va veni să nu se mire şi să nu se tulbure, ci să rabde cu mulţumire osteneala necazului şi să înţeleagă ce zice cântând proorocul: Cearcă-mă, Doamne, şi mă ispiteşte (psalm 25,2). Începutul virtuţilor este frica de Dumnezeu, iar sfârşitul, dragostea Lui. Începutul a tot binele este raţiunea făptuitoare şi fapta raţională. De aceea nici fapta fără raţiune nu este bună, nici raţiunea care se deapănă fără faptă".
Sfântul Ilie Ecdicul, „Filocalia" vol. IV, pag. 281
***
„Sufletul (scânteia dumnezeiască n.a,), asemenea unei săbii, de nu va trece prin osteneli de bună voie şi fără de voie, nu se va păstra nevătămat de loviturile celor ce vin asupra lui. Precum pricinile mai generale ale ispitelor de bună voie sunt trei: sănătatea, bogăţia şi renumele, aşa şi ale celor fără de voie sunt trei: pagubele, batjocurile şi bolile. Unora le sunt acestea spre zidire, iar altora spre surpare".
Ibidem, pag. 282
***
„De suflet e legată pofta şi întristarea; iar de trup e legată plăcerea şi durerea. Şi pricina durerii este plăcerea; căci voind să fugim de simţirea apăsătoare a durerii, alergăm la plăcere. Iar a întristării e pofta. Omul virtuos are binele înlăuntrul inimii; omul iubitor de slavă deşartă are binele în cugetare. Răul, cel virtuos şi sârguitor îl are la suprafaţă, pe când iubitorul de plăceri îl are în adânc.
Ibidem pag. 283
P.S. Luaţi aminte la cuvintele mântuitorului Iisus Hristos: „Privegheaţi şi vă rugaţi, căci nu ştiţi ziua şi ceasul", şi ...„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece".
„Cugetări filocalice" vol. II
