SFIDĂRILE LUI IOHANNIS (XV) De ce nu îi iubeşte Iohannis pe români! (I)

„Iohannis are un stil impropriu unui preşedinte, cu mari perioade de absenţă (...) Este un preşedinte care a avut un prim an submediocru (...) cu o răbufnire de orgoliu de de după tragedia de la Colectiv (...) Trebuie să faci un efort de înţelegere ca să afli ce vrea să spună" (S. Tănase, ex-director al TVR).

Grandios, când a aflat rezultatul alegerilor prezidenţiale, Iohannis a ieşit în Piaţa Universităţii şi, după ce ne-a promis că va fi un „preşedinte al tuturor românilor" (II, pg.241), s-a şi grăbit să ne ceară, ca să îşi ducă la „bun sfârşit" programul „lucrului bine făcut", exact... două mandate. Din nefericire, până şi cei mai optimişti alegători ai săi s-au lămurit însă, destul de repede, că noul preşedinte, în afara proiectului gigantesc al propriei persoane, avea pretenţia unui al doilea mandat fără ca să ştie încotro să îndrepte România şi fără să aibă cu adevărat un program de ţară dinainte stabilit! Dincolo însă de faptul că s-a „agăţat" cu obstinaţie de ideea de corupţie, înlăturându-i din calea lui pe cei incomozi, într-un fel sau altul, Iohannis nu numai că şi-a călcat în picioare concepţia conform căreia „nu poţi conduce o ţară doar cu lupta anticorupţie" (II, pg.89), ci - din păcate - în primul său an de preşedinţie ne-a arătat pe faţă un antiromânism explicit, ne-a exasperat cu ifosele sale de „modernizare" a serviciului de protocol (renovări şi dotări la Vila Lac 3, maşini de lux şi pretenţia a două avioane) şi ne-a mai şi persiflat - ca unul ce afirmă că i-a „urât" pe comunişti (II, pg.23), dar care l-a votat pe... Iliescu (I, pg.26) - că, vezi domnule, este „trist că unii astăzi îl regretă pe Nicolae Ceauşescu" (I, pg.23), - fiindcă lui Iohannis i se pare că acesta a fost „unul din cei mai toxici români" (I, pg.23)! Măi, să fie! Ce ţi-e şi cu românii ăştia „toxici"! Chiar aşa? Păi, având în vedere jocurile bipolare sovieto-americane, lui Ceauşescu măcar i-a repudiat ideea să fie marionetă şi a închis ochii zicându-şi „Murim mai bine-n luptă / Cu glorie deplină / Decât să fim sclavi iarăşi / Pe vechiul nost' pământ"! Însă, acum, dacă s-a ajuns totuşi ca poporul să îl regrete pe Ceauşescu, cel care înainte să fie împuşcat a strigat moarte trădătorilor şi trăiască România, aceasta se datorează venirii la conducerea ţării a unor trădători, neiubitori de popor, vânzători de neam, oameni fără Dumnezeu care au parvenit prin minciună, furt de sentimente, jaf, lipsă de onoare şi de ruşine. Iar eu pot şi sunt îndreptăţit acum să spun, după ce am scris două cărţi cu temă istorică despre greşelile lui Ceauşescu şi ale aberantului comunism, că da, într-adevăr, Ceauşescu a fost un patriot în felul lui şi, în nici un caz, nu ar fi acceptat ca românii să trăiască sub tirania unei legislaţii care să îi facă să se simtă străini în ţara lor, aşa cum a consimţit Iohannis în primul său an de „augustă preşedinţie"! Că este aşa ne-o dovedeşte chiar faptele lui Iohannis, cel care, în 2015:

 - nu a promulgat Codul Silvic, prin care se preciza că 70% din lemnul pădurilor noastre trebuia să fie tăiat în România, deoarece ambasadorul austriac a intervenit în favoarea firmei austriece Schweighofer Holzindustrie şi şi-a amânat depunerea scrisorii de acreditare. La interesele foarte mari, care erau în joc, au reacţionat atât ziariştii români, cât şi străini: Deutsche Welle a considerat că preşedintele Iohannis „a fost prins pe picior greşit (...) a avut exact acelaşi punct de vedere cu reprezentanţii concernului" şi i-a cerut să dea explicaţii sau să îşi revizuiască poziţia, iar o publicaţie românească a susţinut că Iohannis ar fi fost şantajat să dea înapoi cele 3 milioane de euro primite în campania electorală de la austrieci;

- nu a promulgat Noul Cod Fiscal, votat în unanimitate în Parlament, în încercarea Legislativului de a reduce o altă formă de evaziune fiscală prin care se aducea Statului Român un prejudiciu de vreo 2 milioane euro/anual (acest document de bază, al ţării, obliga unele unităţi economice să-şi plătească o parte din taxele către stat);

- a promulgat Legea 217/2015, sub pretextul combaterii extremismelor, prin care se interzice purtarea publică a costumului popular românesc şi promovarea cultului unor mari personalităţi ale României. Despre conţinutul anticonstituţional, promotor al cenzurii oficiale (art.30, 2), iată ce scrie distinsul prof.univ.dr. C. Lupu: „Legea 217/2015, iniţiată de institutul iudeu (...) Marile înfrângeri ale poporului român... inclusiv la înfrângerea de azi, mă refer la promulgarea Legii 217/2015, au avut şi au la bază... trădarea intereselor româneşti... şi punerea românilor necondiţionată la dispoziţia străinilor (...) Păi unde este logica preşedintelui Iohannis? Dacă legionarii au făcut un lucru bun că au înfiinţat Grupul Etnic German, iar acesta este predecesorul demn al F.D.G.R. , pe care l-a condus acest domn Iohannis, de ce mai dăm legi împotriva legionarilor? Îmi exprim speranţa că această ordonanţă mizerabilă va fi un clopoţel care să-i trezească pe români din somnul lor de 25 de ani şi să contribuie la unirea lor pentru a încerca să-şi recapete un minimum de suveranitate... Cred că iluzia că din Occidentul controlat de evrei ne-ar putea veni binele este perimată. Din păcate, este posibil ca mulţi români să mai aibă nevoie de timp ca să-şi dea seama de această realitate (...) Jos minoritarii antiromâni şi slugile lor antiromâneşti";

Lasă un comentariu