DE REFLECTAT!

Dragi prieteni,

M-am întors dintr-o călătorie de câteva zile făcută cu colegii de promoţie la Budapesta. Am revăzut această frumoasă capitală europeană, elegantă şi mai curată decât Parisul. (Compar cu Parisul, căci, din păcate, nu are rost sa compar cu curăţenia din oraşele româneşti…)

Nu a fost o excursie organizată, dar am avut câteva servicii punctuale cu ghid. Deşi nu era prevăzut în program, o ghidă ne-a condus la Piaţa Eroilor, un frumos ansamblu de statui ale regilor Ungariei şi ne-a prezentat pe scurt istoria lor.

În faţa statuii lui Matia Corvin, a început o pledoarie înflăcărată contra Tratatului de la Trianon, care a amputat Ungaria. Eu am sărit ca arsă şi am zis că această pace a fost o pace justă, căci românii constituiau majoritatea populaţiei din Transilvania. Ea a replicat că aşa o fi acum, dar la epoca respectivă nu era aşa. Eu i-am spus că nu pot să accept astfel de neadevăruri, eu, care cunosc îndeaproape situaţia, căci bunicul meu a fost miner într-o mină de aur, iar un strămoş de-al meu a murit legat de coada calului. Ghida a zis că ea povesteşte ce a învăţat la şcoală şi că nu e vina ei, nici vina mea că avem păreri diferite, ci e vina istoriei.

Dar în pofida evidenţelor ea, ca şi colegii ei, vor ţine acelaşi discurs în faţa următorului grup de turişti ajuns la Budapesta. (Iar ungurii nu vor menţiona niciodată, că, în fond, şi Matia Corvin avea sânge românesc, după tatăl lui.)

Vă povestesc ce am trăit eu şi ce am auzit eu cu urechile mele. Deci, nu e vorba de zvonuri sau de manipulări!

Este purul adevăr. Ungurii sunt foarte activi şi au o influenţă mediatică importantă; ei nu s-au resemnat cu pierderea Transilvaniei şi consideră românii ca pe nişte intruşi ţigani. De altfel, de mult avusesem ecouri din partea unor francezi, care, miraţi de ardoarea interlocutorilor unguri, mă întrebau care e adevărul cu privire la Transilvania. De fapt, ungurii nu se ascund deloc. În 2007, am remarcat că, pe prima pagină a unei biografii a lui Nicolas Sarkozy, scria că „tatăl său vine dintr-o ţară din Europa Centrală «cu geografía amputată»".

De asemenea, în 1992, s-a publicat în Occident o istorie a Transilvaniei, unde ungurii popularizează cu abilitate teoriile lor, (cum că latinofonii ar fi părăsit Transilvania odată cu armata romană, şi, în secolul IX, când au ajuns acolo, ungurii ar fi găsit ţinutul nelocuit.

Cum să nu mă doară pe mine astfel de teorii absurde? În Transilvania erau (şi sunt) unguri doar în regiunea secuiască şi la oraşe, dar altfel nu sunt multe sate de unguri. Bunicii mei dinspre mamă erau dintr-un sat de lângă Cluj şi la ei în sat nu era picior de ungur.

Nu era niciun ungur nici în satul de mineri de lângă Brad, al bunicilor mei dinspre tată. La mina de aur unde lucra bunicul, şefii erau nemţi; dar nici acolo nu prea erau unguri. După cum am spus, bunica dinspre tată a avut un strămoş care a fost omorât legat de coada calului. Ea era rubedenie şi cu Horea.

În memoria strămoşilor mei, mă revolt şi mă neliniştesc. De altfel, poate că zidurile frumoaselor clădiri din Budapesta includ şi o picătură din sudoarea strămoşilor mei.

Diaspora română din secolul XIX a avut o contribuţie decisivă la crearea României. Personal, eu nu-mi imaginez că diaspora română din Paris ar avea puterea de a ameliora situaţia economico-politică a României, care, pe de o parte, e zguduită de loviturile crizei Mondiale, şi, pe de altă parte, se zbate înnămolită într-o corupţie generalizată.

Dar cred că diaspora română din Occident ar avea datoria să încerce să corecteze interpretările greşite, vehiculate uneori în ziare sau chiar în atlase, cum ar fi informaţii tendenţioase cu privire la Transilvania, amalgamul: rrom-român, problema rău cunoscută a Basarabiei etc.

Trebuie să facem ceva!

Şi nu e uşor, mai ales în contextul actual care nu e deloc favorabil României. Căci, constat cu tristeţe degradarea imaginii ţării noastre în străinătate. În momentul de faţă o origine română se declină cu ruşine.

Activităţile ilicite ale ţiganilor, ca de altfel şi ale foarte multor români au creat în Occident o impresie dezastruoasă despre România.

Alătur un mesaj care prezintă manevrele viclene ale ungurilor care speră ca situaţia Transilvaniei să fie rediscută în cadrul Comunităţii Europene.

Ar fi bine să-l difuzăm!

Mi-e pur şi simplu teamă de viitor!

Lasă un comentariu