Referendumul pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost aprobat cu DA de 51,9% din cei care au fost la vot, joi, 23 iunie 2016. Triumful euroscepticilor, pe moment, a uimit Europa, şi în mod special, Statele Unite ale Americii care erau sigure că britanicii vor spune un NU răspicat ieşirii Marii Britanii din UE.
Rezultatul pozitiv al Brexitului a divizat ţara, a rupt-o în două - pro UE şi anti UE. Însă, mai periculos este faptul că s-a reactivat curentul celor trei regiuni - Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord - de separare de regat şi de rămânerea în Uniunea Europeană fără aceasta, sens în care şi-au exprimat votul în majoritatea covârşitoare a cetăţenilor. Mai mult, Sinn Fein (IRA) a făcut apel (chemare) la un referendum pentru o Irlandă unificată.
După ce s-au dezmeticit din uluială liderii celor şase ţări fondatoare ale UE - Germania, Franţa, Olanda, Belgia, Italia, Luxemburg - au cerut Marii Britanii să angajeze „cât mai repede posibil" procedura de ieşire din blocul comunitar, Franţa subliniind „urgenţa" desemnării unui nou premier britanic, relatează AFP. „Spunem aici, împreună, că acest proces trebuie să înceapă cât mai repede posibil, pentru a evita un blocaj", a declarat la Berlin ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, în faţa omologilor săi din celelalte cinci ţări fondatoare a UE. El a mai spus: „Trebuie să avem posibilitatea de a ne ocupa de viitorul Europei", cerând şi punerea în practică a articolului 50 al Tratatului de la Lisabona, respectiv clauza privind retragerea voluntară şi unilaterală din UE.
Premierul britanic, David Cameron a răspuns că nu îşi dă demisia până în luna octombrie a.c., când va avea loc congresul partidului său, care va desemna succesorul ce va lua decizia activării articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, în care se prevede o perioadă de negociere de maxim doi ani până la ieşirea efectivă din UE. Totodată, Cameron i-a asigurat pe britanicii care trăiesc în Europa şi pe europenii care trăiesc în Marea Britanie că nu va exista nicio schimbare imediată."
Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncher cere premierului şi guvernului britanic să nu aştepte până în decembrie pentru a decide dacă trimite scrisoare de divorţ, la Bruxelles. „Aş vrea să o am imediat." Şi preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, i-a cerut premierului britanic David Cameron să înceapă procesul oficial pentru a ieşi din UE, la sumitul de marţi, 28 iunie, al şefilor de stat şi guverne din cele 28 de state ale Uniunii. Este curioasă această grabă de a elimina Marea Britanie din UE?! Se presupun două variante: ori că şefii de la Bruxelles vor să forţeze mâna britanicilor să revină asupra referendumului, ori că sunt hotărâţi să anuleze promisiunile de acordare de avantaje speciale pentru Anglia în vederea rămânerii ei în UE, avantaje negociate cu David Cameron, înainte de a hotărî să iasă din Uniune. Indiferent de ce se va întâmpla în continuare, cutremurul produs asupra Europei, a statelor din UE, inclusiv SUA, va forţa guvernele şi, în special, conducerea UE să facă reforme structurale de anvergură, mai ales în reducerea birocraţiei excesive a comenzilor fără drept de respingere impuse de la centru pentru ţările considerate de mâna a doua sau a treia (din Sud-Estul Europei) din UE şi mai ales ascunderea corupţiei existente la toate nivelurile administraţiei Uniunii, corupţie care este văzută numai în România şi Bulgaria ca motiv pentru menţinerea MCV-ului şi neacordării vizelor de liberă circulaţie, cetăţenilor celor două ţări, în spaţiul Schengen.
Că lucrurile se petrec aşa o demonstrează întâlnirea de după referendum (în surdină) a conducerilor celor şase state fondatoare a UE fără a invita sau cel puţin a le informa de intenţia lor şi pe celelalte 21 de ţări membre, lăsate cu ochii în soare, socotite de mâna a doua.
După această întâlnire a celor şase, tot în secret, s-au întâlnit preşedintele Franţei şi cancelarul Germaniei care au discutat, mai la concret, despre viitorul UE, mai exact despre concentrarea puterii în mâinile lor în ceea ce priveşte conducerea şi reorganizarea Uniunii. Din informaţiile lansate de Polonia e vorba ca Uniunea Europeană să devină un „super stat" cu o armată unică de profesionişti formată din forţe ale statelor care doresc să intre sub comanda unică, armată care va asigura paza frontierelor Uniunii (a tuturor ţărilor comunitare). De asemenea, se va înfiinţa o conducere unică (ministere) a finanţelor şi economiei, afacerilor externe, justiţie, probabil şi a comerţului exterior, sănătăţii etc., cu alte cuvinte se va crea Uniunea Statelor Unite ale Europei, plănuită de câţiva ani de Germania şi Franţa sau înfiinţarea unei Uniuni Federale a Statelor Europene, care să salveze UE, idee avansată de Statele Unite ale Americii. Aceste construcţii sunt motivate ca sistem unic de apărare împotriva expansiunii Rusiei, a Statului Islamic, terorismului şi a invaziei de refugiaţi musulmani, africani şi asiatici din cauza războaielor regionale şi a sărăciei existente în multe state din aceste zone ale globului.
Întrebarea e dacă se vor împlini dorinţele Germaniei şi Franţei, ce se va întâmpla cu suveranitatea ţărilor din UE, cu tradiţiile şi cultura lor naţională, cu identitatea de state naţionale? Atât în Marea Britanie cât şi în statele Uniunii, organizaţiile, partidele extremiste de dreapta şi de stânga au ieşit la rampă, cerând trimiterea acasă a celor veniţi să muncească în Germania, Franţa, Italia, Spania şi nu numai, îndemnând conaţionalii să ceară guvernelor să organizeze referendumuri pentru ieşirea din Uniunea Europeană.
Liderii UE nu se gândesc la consecinţe financiaro-economice când cer britanicilor să părăsească cât mai repede Uniunea, sau numai la realizarea unei Uniuni Europene cu membri fondatori, iar ceilalţi să rămână doar ca piaţă de desfacere şi de apărare a intereselor lor, de dominare militară, politică şi economică a Europei? Chiar nu-şi dau seama de pericolul pe care îl pot provoca prin atingerea scopului lor de a avea putere absolută asupra milioanelor de oameni ai ţărilor din Uniune şi a miliardelor de locuitori ai Europei?
