Domnitor al Moldovei între anii 1457 şi 1504, cunoscut ca apărător al creştinismului, Ştefan cel Mare este cinstit de Biserica Ortodoxă Română pe data de 2 iulie, după ce, în anul 1992, Sfântul Sinod al BOR l-a trecut în rândul sfinţilor. Istoricii sunt unanimi în a recunoaşte că, prin activitatea sa remarcabilă în sfera politicii externe, de-a lungul unei domnii de aproape o jumătate de veac, Ştefan cel Mare şi Sfânt a inaugurat o nouă eră în afirmarea internaţională a Moldovei, care s-a impus Marilor Puteri vecine. Personalitatea complexă a domnitorului a constituit sursa unor creaţii folclorice şi de literatură cultă, dând naştere unor însemnate opere istorice. Ştefan cel Mare a încetat din viaţă la 2 iulie 1504.
