- A promulgat Legea Securităţii Cibernetice, cu toate că în cărţile sale îi critică pe unii români pentru obsesia lor nefondată de a fi ascultaţi şi urmăriţi, ceea ce l-a făcut pe scriitorul L. Antonesei, susţinător al lui Iohannis în campanie, să remarce: „promovarea pe sub mână a legislaţiei Big Brother (...) aceste legi sunt de limpede extracţie securistă şi nu au fost supuse niciodată unei dezbateri publice";
- a acceptat O.U.G. nr.14/2015, prin care lui însuşi i s-a mărit salariul de 3 ori (până la echivalentul a 8,33 salarii medii /lună), mai mult decât îi permitea legea, având o indemnizaţie brută de 21.540 lei (dacă se respecta Legea 284/2010, s-ar fi observat că salariul lui Iohannis se află în clasa maximă de salarizare 110, cu un coeficient de ierarhizare 15,00, ceea ce însemană că salariul său real nu ar fi putut fi nicicum mai mare de 15.570 lei);
- nu a promulgat, invocând vicii de procedură, Legea prin care simbolul nostru istoric, Avram Iancu, ar fi fost declarat oficial „Erou al Naţiunii Române";
- nu a retras cetăţenia şi nici nu a reacţionat, în calitatea sa de garant al respectării Consituţiei, când maghiarul Barna a recurs la gestul de a călca în picioare drapelul României. Acest extremist a încălcat Constituţia prin lipsa de fidelitate faţă de România (art.54, 1), cât şi prin defăimarea ţării, incitarea la separatism teritorial (sau violenţă publică) şi manifestarea contra bunelor moravuri (art.30, 7);
- a decorat medici şpăgari de la Spitalul „Grigore Alexandrescu";
- a acordat o distincţie naţională importantă trupei de rock „Cargo";
- nu s-a prevalat de articolul 94 din Constituţie, refuzând să semneze cererea de graţiere a omului de ştiinţă Mencinicopschi, rămas în memoria noastră prin curajul său de a protesta împotriva nocivităţii Organismelor Modificate Genetic;
- nu a apărat instituţia Parlamentului, din contră, împotriva încercărilor unor procurori zeloşi, precum şi a altor instituţii interne şi reprezentanţi diplomatici, de a-i influenţa pe parlamentari în legătură cu votul exprimat şi, în cele din urmă, de a-i „presa" în vederea degrevării de dreptul consacrat al imunităţii parlamentare (art.72). În consecinţă, preşedintele Iohannis a consimţit la încălcarea art.72, 1 din Constituţie, unde se prevede că parlamentarii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturi sau opinii. S-au intensificat actele de poliţie politică, vizându-i în special pe liderii adversarilor politici;
- a promulgat Legea de instituire a Zilei Limbii Maghiare;
- a tăcut în cazul familiei Bodnariu, din Norvegia, căreia statul i-a luat cei 5 copii şi i-a plasat la 3 familii (mama lor avea dreptul să îi vadă de două ori pe săptămână, atât cât să îi alăpteze)! Nu astfel a procedat M. Zeman, preşedintele ceh, care a reacţionat foarte furios când, în 2011, unei mame cehe din Norvegia i-au fost luaţi copiii (mamei i s-a acordat dreptul să îi vadă doar 15 minute, de două ori pe an)! Cu această ocazie, preşedintele Cehiei a comparat „Protecţia Copilului" din Norvegia cu sistemul infam al Germaniei naziste;
- a anulat Recepţia Oficială de 1 Decembrie la Cotroceni, invocând „tăierea"... festivismului. Deci nu am avut recepţie de Ziua Naţională, însă am avut parte de recepţie şi festivism de „ziua luării ţării înapoi" prin instalarea Guvernului Cioloş! De fapt, ce ar mai fi oare de zis când, în contextul prezenţei sale la festivităţile de la Alba-Iulia, în 2014, Iohannis invoca ulterior în scris necesitatea „redescoperirii încrederii dintre cetăţeni
şi instituţii, despre nevoia de a construi împreună" (II, pg.218), iar peste un an, în 2015, tot la Alba-Iulia, „a venit băţos ca Napoleon (...) ignorându-i pe demnitarii şi foştii preşedinţi ai României... Nu s-a salutat cu premierul (...) mai rău decât Traian Băsescu" ( C. Nistorescu, ziarul Cotidianul);
- a invitat pe 21 decembrie, când s-a împlinit un an de la depunerea Jurământului ca preşedinte, mai multe persoane la Cotroceni. Printre aceştia, s-au aflat şi victimele, familiile victimelor şi salvatorii victimelor de la „Colectiv". „Mesajul" lui Iohannis, către noi, „sună" cam aşa: nu contează comemorarea nici a sutelor de mii de soldaţi români căzuţi pe front pentru interesul superior al formării României Mari, nici faptul că în 21 decembrie 1989 circa 50 de eroi au purtat amprenta sacrificiului având în cugete idealul demnităţii naţionale! Ce repede a „uitat" Iohannis că, anterior, scrisese despre '89 în „semn de respect pentru sacrificiul acelora care au spus primii un NU! răspicat comunismului, cu preţul propriei vieţi" sugerând „nevoia de memorie, de amintire, valori fără de care o naţiune..." (II, pg.220)! Bla, bla... Căci ceea ce contează pentru Iohannis sunt doar victimele de la „Colectiv", prin care şi-a marcat teritoriul, nicidecum morţii din Primul Război Mondial ce trebuiau cinstiţi printr-o Recepţie la nivel de Stat în ziua de 1 decembrie, or morţii evenimentelor din 1989 ce trebuiau cinstiţi prin urmaşii lor chiar în acea zi, de 21 decembrie! Bine mai combătea revista Caţavencii când comenta această situaţie de un dramatism absurd: „şi mai puţini erau cei care ar fi crezut că (Iohannis - n.a.) este în stare să dea meschinăriei egocentrice dimensiuni liberale"!;
- încă înainte de Ziua de Crăciun, când s-ar fi cuvenit să-i primească la Cotroceni pe colindătorii-vestitori cu Naşterea Domnului, Iohannis şi-a luat concediu şi a plecat cu soţia sa într-o vacanţă în Florida;
- de Ziua Anului Nou, 2016, am avut parte deci de o simplă urare prezidenţială pe Facebook şi, pentru că tot le-a trebuit unora un „preşedinte altfel", de un mesaj video filmat în Sala Unirii a Palatului Cotroceni (pe un fundal fără steagul României)! La toate aceste sfidări, nu poţi să rămâi decât stupefiat...
