Dumnezeu a pus în om gândul eternităţii

Am citit despre cea mai longevivă omidă care trăieşte la Polul Nord şi care în fiecare iarnă polară intră în hibernare după ce, în fiecare primăvară aleargă neobosită pentru a se hrăni cu tot ce prinde verde în calea ei. Trebuie să repete acest ciclu de 14 ori pentru a-şi atinge scopul. Timp de 14 ani se trezeşte din hibernare şi se hrăneşte cât de mult poate, pentru că scopul vieţii ei este să devină fluture.

Dacă o omidă este neobosită în această alergare spre o metamorfoză extraordinară, mă întreb, oare omul caută să se transforme în ceva ce îi depăşeşte condiţia? Aleargă spre visul care a fost pus şi în inima lui, visul veşniciei?

Lasă un comentariu