Am mai scris și cu alt prilej: nu doar sărăcia, ci și hoția a împânzit România. Statisticile sunt grăitoare în acest sens. Printre altele, un raport Credit Suisse ne prezintă două situații diametral opuse. România are, la ora actuală, 16.525 milionari și doi miliardari în euro (ce-i drept, unu-i la… pușcărie!) - cu precădere, oameni din zona politicului, ori care au „trecut" prin politică, situându-se, la acest capitol, pe locul 47 în lume. Cu sublinierea că numărul milionarilor și miliardarilor se poate schimba de la o zi, de la o lună la alta.
Pe de altă parte, același raport al Credit Suisse ne dezvăluie cealaltă „față" a României: averea românilor a scăzut cu 18% într-un singur an, de la 13.667 de dolari pe locuitor, în 2014, a coborât la 11.191 de dolari în 2015. Prin comparație, averea populației din Europa a crescut în intervalul analizat cu 7,7%, la 76.300 miliarde de dolari, iar la nivel mondial, averea controlată de populație a urcat cu 4,9%, la 241.000 miliarde de dolari, conform sursei citate. În completare, Eurostat - Biroul de statistică al UE - ne mai spune că 41,4% din populația României riscă sărăcia sau excluderea socială, reprezentând 8,89 milioane de oameni la nivelul anului 2015.
De ce această situație? Pentru că banul „luat" din buzunarul cetățeanului - prin tot felul de taxe, impozite, amenzi, CAS-uri ș.a. - nu ajunge acolo unde trebuie. Odată la patru ani - în cazul președintelui, la cinci ani -, țara ajunge pe mâna unor politicieni, acum e o excepție, cu tehnocrații lui Cioloș și ai lui Iohannis, pe timp de un an! Ce fac ei? Păi, n-am văzut în 26 de ani? Cam ce vor, se comportă - vorba unui analist - ca niște „acționari majoritari", iar cei de pe margine, care, în fond, i-au votat, privesc cum alții iau hotărâri, își împart banii (precum dividendele), cum hotărăsc ce e bine și ce e rău. Dar democrația (nu democra(ho)ția!) ar presupune un control permanent, nu doar votul o dată la patru sau cinci ani! Asta, teoretic, căci practic, în ultima perioadă, doar procurorii DNA ne mai dezvăluie cum, la vârful clasei politice, se fură și se minte cu nerușinare!
Să luăm un exemplu, la care ne-am mai referit: Educația. Majoritatea miniștrilor Educației - 9 fiind doar cei care au fost acuzați, la un moment dat, de DNA pentru diverse afaceri - ne-au spus, fiecare la vremea lor, că „Învățământul (Educația) este o prioritate națională." Slogan frumos, dacă n-ar fi fost mincinos. Pe lângă că, pe fondul subfinanțării, au fost numeroase cazuri de risipă alocate domeniului - inclusiv, cu bani din fondurile europene - fiecare ministru al Educației, indiferent că a fost nou sau viitor, a văzut problemele învățământului din alt unghi decât cel al elevilor, studenților, profesorilor sau părinților. După ce în campania electorală prezenta un program concret, dar prea ideal, când ajungea în funcția cu pricina spunea că cercetează situația, apoi dădea din umeri și-l acuza pe fostul ministru, spunea că problemele sunt foarte grave și va vedea ce poate face (de regulă, nimic!), iar la final de mandat (dacă, între timp, n-a fost… remaniat!) trecea în revistă toate nimicurile pe care le-a făcut și își exprima încrederea că următorul ministru din partidul său va finaliza toate proiectele sale grandioase.
În realitate, toți (sau aproape toți) miniștrii de până acum au vrut să ia totul de la zero, să construiască învățământul din temelii (vorba vine), de parcă ar fi avut mandat pe viață.
De altfel, cam așa au „mers" lucrurile și în alte domenii (Transporturi, Sănătate etc.). Și-n Educație, și-n alte domenii, politicienii au luat „decizii" în funcție de propriile interese. Atât și nimic mai mult. Un singur domeniu a prosperat: averile demnitarilor. De aceea, „în pușculița" (pușcoiul, de fapt) milionarilor și miliardarilor trebuie luată la scotocit. Or, pe măsură ce DNA-ul și-a intrat în atribuțiile constituționale, ne dăm seama - prin anchetarea (și chiar arestarea!) unor înalți (foști și actuali) demnitari - cât este „România de corectă și, mai ales, de socială", lozinca sub care, nu demult, venise la guvernare USD! Căci nu e normal ca, în vreme ce, într-un timp record, câteva mii de români sus-puși să ajungă milionari (chiar miliardari), milioane de cetățeni ai acestei țări - plătitori de taxe și impozite - să ajungă într-o stare de sărăcie… jalnică!
Asta nu mai e „Democrație", ci „Democra(ho)ție"!
