O retorică, două retorici! Fiecare are un substrat, o explicație, o cauză!

Distribuie pe:

Nu o dată, în diverse ocazii (ședințe ale CRU, mai ales), liderii UDMR invocă faptul că, de la o vreme, ia amploare (se extinde) retorica naționalistă antimaghiară. „Noi respingem acest lucru și le reamintim tuturor că orice retorică antimaghiară se va întoarce împotriva celor ce o promovează", spunea, bățos, nevoie mare, la un CRU, Kelemen Hunor, președintele UDMR, într-un „raport politic". Ceea ce „uită" Kelemen Hunor, dar și Marko Bela - autorul, de fapt, al sloganului cu respectiva retorică - și toți ceilalți udemeriști, PPMT-iști, PCM-iști și alți…-iști este că „retorica naționalistă" nu apare din senin (precum, uneori, ploile de vară!), ci are un substrat, o explicație, o cauză. Ea, retorica, este provocată, este o urmare (un răspuns) la cealaltă retorică - cea șovinistă, chiar iredentistă. Când încerci să-ți impui punctul de vedere în probleme ce vizează o națiune, un popor (vezi tema regionalizării) - deși tu nu reprezinți, ca minoritate, decât 5-7% din populația României (din electoratul acestei țări), să nu te aștepți, chiar președinte al UDMR fiind, ori europarlamentar ca Tõkés, Sogor Csaba și alții… șogori decât la… „retorică naționalistă". E un principiu al… bumerangului! Și asta pentru că, în decursul anilor, UDMR l-a luat pe „NEM" în brațe în toate problemele care nu-i convin.

Un mic recurs la memorie. Când s-a luat în discuție, la un moment dat, reforma administrativă (problema regionalizării), același Kelemen Hunor spunea: „Noi nu acceptăm nici formula 8, nici 8+2, întrucât nu rezolvă problema județului Mureș (în paranteză, majoritar cu populație românească n.n.), nici a județelor Satu Mare, Bihor, Sălaj. De altfel, întreaga reformă administrativă a demarat într-o „retorică antisecuiască", adăugând: „Direcția noastră este direcția răbdării și nu intrăm în niciun acord care nu ne este favorabil". „Să spunem un «NU» hotărât pachetului de recomandări pe care l-am primit", declara la rândul său europarlamentarul Winkler Gyula, în timp ce Tamas Sandor clama: „Noi acceptăm doar un proiect în care Mureș - Harghita și Covasna să fie înglobate unei singure regiuni, iar Bihor - Satu Mare și Sălaj, într-o altă regiune specială…"

Și-au pus oare cei de mai sus, întrebarea: Ce sentimente le-au produs românilor transilvăneni o asemenea „croială" udemeristă în Ardealul românesc (cu populație de etnie română, net majoritară)? Nu amintește ea (croiala) de perioadele de tristă amintire din istoria Ardealului?

Alt exemplu. Când s-a referit la proiectul mult discutatei (și uitatei) legi a minorităților (de fapt, al minorității maghiare!), Varga Attila spunea, printre altele: „Nu sunt dispuși (românii, adică n.n.) să delege competențe unui Consiliu al Autonomiei, ca nu cumva un astfel de consiliu să aibă drept de veto", avertizând: „Să nu ajungem în situația să ne folosim forțele pentru a contracara votarea unei legi cu

care nu suntem de acord!". Proiect de lege care, în paranteză fie spus, a cam fost uitat prin sertarele Parlamentului!

Cu referire, apoi, la așa-zisa „sărăcie din secuime", Antal Arpad i-a tras de urechi pe politicienii români! „Sărăcime în secuime?", se întreaba el retoric, răspunzând: „Este o neobrăzare a politicienilor români! Să vină în secuime și să compare ce e aici (o fi umbțând câinii cu kurtos-colacii-n coadă! n.n.) cu alte zone, și abia apoi să vorbească de sărăcie", încheindu-și tirada cu observația: „Există 6-7 județe unde nu se pot lua decizii fără noi! Oare? Bun, dar l-am întreba și noi pe el: „Județul Mureș ar putea fi înglobat în așa-zisul Ținut Secuiesc, fără ca românii majoritari (cel puțin 64% din populația județului) să fie consultați și, bineînțeles, să accepte?! Sigur, udemeriștii nu-și pun asemenea probleme. În schimb, se miră de ce se extinde „retorica naționalistă".

Cât despre schimbarea de macaz (eventuala asociere UDMR cu alte forțe politice), Olosz Gergely sublinia, cândva: „Vin vremuri grele pentru comunitatea maghiară; să acționăm cu hotărâre pentru a păstra ce-am dobândit; să nu sărim dintr-o barcă în alta (specialitatea nr.1 a UDMR n.n.), căci s-ar putea ca în cealaltă barcă să ne aștepte cu țepe"!

Față de cele de mai sus, o concluzie o poate trage oricine, că-i român, că-i maghiar. Când îl iei doar pe „NEM" în brațe, să nu se aștepte nimeni ca retorica, de care vorbește UDMR, să dispară! Asta-i clar…

 

 

Lasă un comentariu