Printre problemele cu care se confruntă omul care se roagă este şi problema gândurilor. Un sfânt (Avva Pamvo) spunea ucenicilor lui acestea: „Eu, fiilor, trăind în adâncul pustiului şi rugându-mă lui Dumnezeu pentru iertarea şi îndreptarea vieţii mele, odată mi-a adus şi mi-a aruncat diavolul în inimă gânduri hulitoare asupra lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui şi foarte tare mă supărau. Iar eu neştiind ce să fac de scârba şi supărarea ce aveam, am început cu osârdie a mă ruga lui Dumnezeu să gonească şi să depărteze de la mine aceste gânduri rele. Şi cu aşa de mare osârdie rugându-mă lui Dumnezeu, am auzit glas de sus grăindu-mi aşa: Pamvo, nu avea nici o grijă de păcatele străine, ci de ale tale îngrijeşte-te, că acele gânduri hulitoare sunt ale vicleanului diavol". Iar dacă omul se tulbură, vrăjmaşul mai mult se luptă!
Sfântul Apostol Pavel spune că suntem traşi în două direcţii de fiecare dată când suntem ispitiţi. Iată şi un exemplu: Un băieţel stătea într-o prăvălie, şi de minute bune mângâia o portocala atrăgătoare. În cele din urmă, vânzătorul s-a apropiat de băiat şi l-a întrebat, „Băiete, încerci să-mi furi portocalele?" Băiatul a răspuns repede, „Nu, domnule. Încerc să nu fur!"
Cu uşurinţă putem înţelege ce a vrut să spună prin replica lui onestă. Oricare dintre noi ne-am confruntat cu cele două voci şi cele două alegeri. Rămâne valabil faptul că „diavolul umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită". (I Petru 5, 8)
