În România, agricultura ecologică este sufocată de birocraţie!

Cauzele sunt multe: proceduri greoaie pentru certificare, sumele acordate neatractive, birocraţia care o sufocă etc., îi descurajează pe producătorii români. Mai exact spus, în loc să-i încurajeze să mărească suprafeţele cultivate îi determină să renunţe la o activitate care se anunţă atractivă pentru obţinerea de venituri normale în lucrarea pământului.

Mulţi au încercat să acceseze bani europeni, însă foarte puţini au reuşit. Acesta este motivul pentru care foarte puţini dintre cei care se ocupau cu agricultura ecologică, după câţiva ani, când au văzut că mai mult pierd decât câştigă din această îndeletnicire, au renunţat la ea.

„Dacă în 2012 existau 25.000 de ferme ecologice, în 2015 numărul acestora a ajuns la 9.000", susţine Avram Fitiu, secretar general al Federaţiei Naţionale a Agriculturii Ecologice. El mai spune că „de vină au fost şi sunt politicile proaste ale ministerului, care, în loc să încurajeze tinerii să vină în acest sector, din contră, i-au îndepărtat".

„Pe lângă procedurile dificile, alocarea fondurilor pentru exerciţiul 2014-2020 nu este una tocmai încurajatoare. Astfel, până în 2020 cei care vor să producă ecologic au la dispoziţie finanţări în valoare de 236 de milioane de euro, ceea ce reprezintă o sumă mică raportat la o suprafaţă agricolă ecologică de doar 300.000 de hectare, cât avea România în 2014".

Preţurile pentru agricultura ecologică: Pachetul 1 - culturi agricole pe terenuri arabile (inclusiv plante de nutreţ), conversie - 293 euro / ha / an; certificat - 218 euro / ha / an; Pachetul 2 - legume: conversie - 500 euro / ha / an; certificat - 431 euro/ha/an; Pachetul 3 - livezi: conversie - 620 euro / ha / an; certificat - 442 euro/ha/an; Pachetul 4 - vii: conversie - 530 euro / ha / an; certificat - 479 euro/ha/an; Pachetul 5 - plante medicinale şi aromate: conversie - 365 euro / ha / an; certificat - 350 euro/ha/an. Sursa: MADR.

Cei care doresc să acceseze fonduri europene cu o finanţare nerambursabilă de 90%, susţin că aceste fonduri sunt foarte greu de obţinut, deoarece nici funcţionarii în domeniu nu ştiu cum să lămurească lucrurile neclare, cum să procedeze în multe din situaţiile întâlnite. Şi astfel, producătorii renunţă deoarece produsele obţinute cu atâta trudă şi costuri sunt prost plătite, mai ales că multe din ele se vând înafară, operaţie care întâmpină numeroase obstacole. De exemplu, cătina, care necesită investiţii mari, nu aduce profit pe măsură. Kilogramul de cătină se vinde cu 1,80 - 3 euro, în timp ce plantaţia devine productivă cu adevărat după şase-opt ani. Un alt exemplu: este arbustul de aronia (fructul lui este unul dintre cei mai puternici antioxidanţi) care intră pe rod peste trei ani de la înfiinţarea plantaţiei şi dă o producţie de 10-12 tone/ha. Problema e că pentru a înfiinţa o plantaţie de 35 de hectare e nevoie de circa 600.000 de euro, din care 90% reprezintă fonduri nerambursabile, restul banilor, dacă nu-i ai, se obţin din credit bancar. Însă, fructele nu se vând în România, pentru că aronia nu are piaţă de desfacere. Ca urmare trebuie exportată în Germania, Polonia sau alte ţări unde este apreciată, iar kilogramul ajunge până la 1 euro.

La noi în ţară, piaţă mai sigură au legumele şi fructele româneşti, însă sunt concurate puternic de preţurile mai mici de la produsele similare aduse din import, chiar şi în condiţiile noii legi adoptată de Parlament şi promulgată de preşedinte, prin care marile magazine sunt obligate să aibă pe raft 51% produse româneşti.

În concluzie, fondurile europene reduse, procedurile greoaie pentru a le putea obţine şi birocraţia sunt tot atâtea obstacole care-i îndepărtează pe producătorii români de sectorul agriculturii ecologiste.

 

Lasă un comentariu