PALIA DE LA ORĂŞTIE - MĂRTURIA UNIFICĂRII LIMBII ROMÂNE

Distribuie pe:

Secolul XVl în România s-a caracterizat din punct de vedere lingvistic prin utilizarea în fiecare dintre zonele ţării a unui limbaj plin de regionalisme. Cu toate că, fiecare în parte reprezenta un derivat al aceleiaşi culturi, per ansamblu viziunea era aceea de existenţă a unor limbi diferite. Cărturarii acelor vremuri, printre care îi amintim pe diaconul Coresi şi diaconul Marian, au încercat în repetate rânduri să contureze limba română fără regionalisme, astfel încât ea să poată fi utilizată oriunde, ca un tot unitar şi indestructibil care să marcheze apartenenţa la acelaşi neam. Izbânda acestor aspiraţii a reprezentat-o Palia de la Orăştie, care a fost în fapt prima traducere românească a vechilor cărţi biblice „Geneza" şi „Exodul". Cel care a relizat tipărirea acestei bijuterii documentare lingvistice la data de 14 iulie 1582 nu a fost altul decât fiul diaconului Coresi, cunoscutul la vremea aceea meşter-tipograf Şerban, care s-a aplecat cu devotament asupra traducerii realizate de episcopul Mihai Tordaşi în colaborare cu cei mai de seamă cărturari din Banat şi Transilvania: Ştefan Herce- pastor evanghelic la Caransebeş, Efrem Zacan- dascăl la Caransebeş, Moisi Peştişel - propovăduitor evanghelic la Lugoj şi protopopul comitatului Hunedoara- Archirie. Pe lângă faptul că la tipărirea Paliei de la Orăştie s-a folosit pentru prima dată numele nostru etnic de „români" şi nu cel de „rumâni", importanţa acestui document derivă şi din faptul că el a fost primul prin care s-au demonstrat posibilităţile de expresie a limbii române, precum şi capacitatea ei de a fi o limbă de cultură.

Lasă un comentariu