Dacă ar face… plopu' pere…

Distribuie pe:

…Atunci - zic unii - multe din actualele (şi fostele) „nedreptăţi" ar dispărea (ar fi dispărut) din… „România lucrului bine făcut". Cum însă această „Românie…" - slogan cu care Klaus Iohannis a câştigat alegerile prezidenţiale - este la început de drum (cum a fost, de altfel, în toţi cei 26 de ani de la Revoluţie!), românilor le-a mai rămas speranţa în… dacă. Asta, câtă vreme, peste 60% din locuitorii României susţin - conform unui sondaj al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie, citat de Agerpres - că veniturile personale le-au scăzut în 2015, că există riscul de a sărăci şi mai mult, în 2016!

Ce le rezervă, românilor, viitorul? Un răspuns l-au oferit analiştii economici independenţi, potrivit cărora, România nu ar fi avut nevoie de rezolvarea problemelor economice curente cu ajutorul creditelor (de pe urma cărora unii s-au îmbogăţit), dacă: 1) La guvernarea ţării era un preşedinte (sau preşedinţi) şi un guvern (ori guverne) care nu era(u) şantajabili şi aveau voinţa politică pentru a opri deturnările sistematice de fonduri de la Bugetul de stat; 2) Dacă preşedinţii, premierii ar fi avut stofă adevărată de lideri naţionali şi ar fi putut convinge sau forţa oligarhia locală să aducă înapoi în ţară şi să injecteze în economie miliardele de euro care au „plecat" în timpul tranziţiei.

N-au făcut-o, iar, pe acest fond al neglijenţei, incompetenţei şi hoţiei, aproape generalizate, s-a format, în România, nu o clasă de mijloc puternică, ci un pol al bogăţiei şi opulenţei sfidătoare. În plus, până în anii trecuţi, parlamentarii (care se află mai mult în concediu, cu plată, desigur!) puteau avea, nestingheriţi, câte afaceri doreau. Aşa s-au realizat marile averi postdecembriste şi a sărăcit populaţia. Imunitatea parlamentară a reprezentat o garanţie sigură a „succesului" în politică. De-a lungul anilor, doar puţini - rămaşi fără imunitate, şi asta în urma unor mari scandaluri - au ajuns la… mititica! În rest, linişte şi pace!

Acum, în „România lucrului bine făcut", problema e cu recuperarea prejudiciilor (a pagubelor) produse, deoarece „mahării" care au furat jonglează în aşa fel, încât, chiar după gratii fiind, îşi înstrăinează bunurile „sechestrate".

Un singur exemplu, din atâtea altele: miliardarul Ioan Niculae. Socotit, până de curând, cel mai bogat român, acum - când se află, încă, la pârnaie - a ajuns sărac în acte şi este zgârcit când e vorba să plătească la bugetul public! De ce? Pentru a evita ca proprietăţile să-i fie sechestrate şi apoi executate de procurori. Şi ce a făcut el? Şi-a transferat bunurile şi firmele pe numele a trei firme: iubita afaceristului (Nicoleta Toncea), fosta soţie a lui Ioan Niculae (Domniţa Radu) şi fiica „fostului" miliardar (Adina Niculae).

Întrebarea este: putea face cineva, în America, bunăoară, aşa ceva, în timp ce se află după gratii? Exclus! De altfel, şi la noi, în România, conform EvZ, pasarea averii i-a adus şi urmărirea penală pentru faptele de sustragere de sub sechestru şi spălare de bani, începută de DIICOT în acelaşi dosar al gazelor ieftine.

… Dar, mai e, încă, mult până departe. Deoarece, din păcate, politica la noi s-a ocupat (se ocupă, încă!) aproape exclusiv de interesele proprii ale baronilor puterii, deveniţi, fără teamă, baronii hoţiei. Iar acest sistem al celor îmbogăţiţi peste orice măsură s-a instalat, din păcate, şi decide soarta a milioane de români care mai cred în libertate şi democraţie. Mulţi sunt însă sceptici! Deoarece, aşa cum nici plopu' nu face pere, tot aşa - cum ne spunea, cândva, Machiavelli - şi acţiunea morală se desparte de politică, iar viciul şi virtutea nu sunt concepte utilizabile în politică. Dar, cine ştie…

 

Lasă un comentariu