„CUGETĂRI FILOCALICE"

Distribuie pe:

„Aurarul aruncând aurul în topitorie, îl face mai curat. Tot aşa şi creştinul adevărat învăţând nevoinţa supunerii şi răbdând focul tuturor întristărilor vieţii după Dumnezeu, recâştigă strălucirea şi se face vrednic de comorile cereşti, de viaţa cea nepieritoare şi de locul cel fericit, de unde a fugit durerea şi suspinarea şi unde s-a sădit veselie şi bucurie neîncetată. Credinţa dreaptă şi lăuntrică naşte frica de Dumnezeu. Iar frica de Dumnezeu ne învaţă păzirea poruncilor din care se naşte virtutea cu fapta, care e începutul virtuţii contemplative. Iar roada acestora e nepătimirea. Iar despre dragoste zice învăţăcelul cel iubit: «Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el»".

Sfântul TEODOR al EDESII, „FILOCALIA" vol. IV, pag. 215

***

„Rugăciunea este vorbirea cu Dumnezeu, vedere a celor nevăzute, petrecere a îngerilor, îndemn la virtuţi, ipostaz al celor nădăjduite. Prinde-te cu toată puterea de această împărăteasă a virtuţilor, o nevoitorule creştine! Roagă-te cu frică şi cu cutremur, cu minte trează şi veghetoare, ca să fie primită de Domnul rugăciunea ta. Căci: «Ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui la cererea lor»".

Ibidem pag. 220

***

„Cei din vechime cu multă dreptate şi foarte nimerit au spus că cei dintâi diavoli care ni se împotrivesc în războiul cu ei sunt aceia cărora li s-au încredinţat dorinţele lăcomiei pântecelui, cei ce ne pun în minte iubirea de argint şi cei ce îmbie spre slava deşartă. Iar toţi ceilalţi vin pe urma acestora, luând în primire pe cei răniţi de ei. Cuvântul lui David ne învaţă să urâm cu ură desăvârşită pe diavoli, ca pe vrăjmaşul mântuirii noastre. Iar acest lucru este foarte trebuitor pentru lucrarea virtuţii (faptei bune). Cine este, deci, cel ce urăşte cu ură desăvârşită pe diavoli? Cel ce nu mai păcătuieşte cu lucrul şi cu gândul."

Ibidem pag. 221

P.S. Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Privegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi ziua şi nici ceasul, şi... cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece".

„COMORI FILOCALICE" vol. II

 

Lasă un comentariu