Viaţa unei premiante: Cazul elevei Bidi Carmen (III)

Modestia şi demnitatea sunt flori alese, rareori întâlnite în grădinile îngrijite ale celor „avuţi"... Surprinzător este că ele fac parte din „flora spontană", alegându-şi apariţia parcă tot în preajma aşezămintelor de oameni năpăstuiţi. Aşa au apărut florile amintite şi în ograda familiei Bidi, din comuna Hoghilag, încununând fruntea elevei premiante Carmen, greu încercată încă din pruncie de „grija zilei de mâine". Despre situaţia deosebită în care se găseşte eleva Bidi Carmen ar fi multe de spus; o adolescenţă trăită „din rău în mai rău", fără tată, alături de mama bolnavă, imobilizată la pat până în aprilie a.c, când a trecut în lumea celor drepţi, de doi fraţi cu deficienţe de comportament şi de bunica ei, singura „în putere", susţinătoare de familie, fără niciun venit.

... Şi totuşi, şi totuşi, de unde, decât de la Dumnezeu, conştiinciozitatea, străduinţa şi tenacitatea acestei eleve, ambiţia ei de a fi, cu punctualitate, în fiecare dimineaţă, prezentă la „prima oră", la liceul aflat la 4 kilometri distanţă, îmbrăcată curat şi decent, zâmbind cu bunătate; grijile apăsătoare ale existenţei sale, de care nu se plânge, le-a lăsat în pragul căsuţei la Hoghilag, începe o nouă zi de şcoală, în care, ca premiantă a clasei a XII-a, nu are dreptul să spună „nu am reuşit să mă pregătesc pentru astăzi"... chiar dacă... Chiar dacă pensia de urmaş, pentru care primăria Hoghilag a promis că va face demersurile necesare, după decesul mamei, încă nu a fost primită, după 6 luni, ajutorul „de urgenţă", omeneşte cuvenit, a rămas la stadiul de promisiune, încălţămintea şi hainele de schimb pentru sezonul rece, doar o speranţă, „o fată morgana" etc. Ca organisme abilitate spre a îndrepta cât de cât starea socială, uneori „disperată", funcţionarii se încurcă cu indiferenţă între atâtea Hotărâri Guvernamentale şi Ordonanţe de Urgenţă, negăsind „calea de suflet" în asemenea „situaţii limită". Noroc că mai sunt şi „oameni", ca inspectorul şcolar Cristina Manta-Klemens, consilierul „de Dumbrăveni" Petru Bistor, grupul de olandezi în trecere prin oraşul de pe Târnave, oameni care i-au oferit un minim ajutor la început de an şcolar viitoarei absolvente de liceu. Noroc că va mai beneficia încă un an de minimul pecuniar al bursei pe care direcţiunea liceului i-l oferă cu dragă inimă, că Asociaţia „Norom" a făcut rost de rechizite şcolare, că Inspectoratul Şcolar Judeţean i-a promis manualele necesare, cam ăsta e tot norocul ei, la vârsta la care fetele îşi fac atâtea visuri de viitor... Dar, între atâtea necazuri care o macină zilnic, îşi ocroteşte, cu grijă, într-un locaş ascuns al minţii, un vis firesc, pe care l-a destăinuit doar dirigintei - visul de a deveni studentă „bursieră" a Universităţii din Cluj. Frumos ar fi să se găsească înţelegerea şi generozitatea de a-i transforma visul în realitate...

Lasă un comentariu