FELIX - O LEGENDĂ, AZI UN RENUME

Distribuie pe:

Poate că nu toată lumea care parcurge un sezon de tratament aici este în asentimentul celor scrise de mine, însă fiecare îţi trăieşte evenimentul după propria experienţă şi cultură. Felix - o staţiune cu răsunet de star între stele, care a format cândva un mit în domeniul tratamentelor de orice fel, râvnită de orice fel de om bolnav sau sănătos. Reîntâlnirea cu staţiunea după trei decenii a fost o surpriză pentru mine, cu… dezamăgiri. Desigur, după atâta vreme te aşteptai la schimbări majore şi benefice pacienţilor care se înghesuie să ajungă aici cu orice preţ. Dar lucrurile nu stau chiar aşa. După observarea atentă a statutului unui hotel ce cândva era purtător de 3 stele, unul dintre cele mai frumoase din staţiune „Hotel Muncel". Azi păstrându-şi acelaşi nume, dar stelele au decăzut. Camerele păstrau zestrea regimului trecut de peste 30 de ani cu foarte mici schimbări, o mochetă şi un tv minuscul pus pe o masă flancată de două scaune alături de două paturi foarte înguste, cu geamuri şi uşi din lemn scorojite şi găurite din care se scutura praful şi vopseaua. Baia cu un duş improvizat de unde lipsea şi perdeaua şi un cuier atât de necesar; balconul deschis avea săpate în ciment cavităţi de scurgere a apelor de ploaie ca pe şosele. Lenjeria de paturi, foarte modestă, cu pături vechi şi rupte care demult trebuiau casate. Însă priveliştea de la înălţimea etajului 7 era încântătoare. Casele din jur, îngropate în verdeaţa copacilor, care formau un adevărat parc în toată staţiunea, iar hotelurile mai noi îşi etalau silueta spre cer.

Dacă ne aşezam în sălile de mese totul părea organizat şi foarte curat, iar meniurile demne de toată lauda prin calitatea şi varietatea oferită. Personalul foarte activ şi atent îţi satisfăcea pe loc orice dorinţă, remarcându-se în mod special două şefe de sală, Kati şi Maria. La sfârşitul sejurului, surprinzător, fiecărui pacient i se oferea un pachet de drum cu alimente, ceea ce nu am întâlnit în alte locuri. Însă nu pot înţelege faptul de a nu se renova în întregime camerele de hotel după atâţia ani de libertate, neajunsuri care le-am remarcat chiar şi la recepţie. Modul de organizare a acestor servicii lasă mult de dorit, bănuind că la mijloc sunt interese financiare obscure care provin chiar de la conducerea firmei titulare din Bucureşti SIND-TOUR. Sau, cine ştie, o terţă firmă a cărui patron din Timişoara are alte interese. Aceste fire nevăzute şi întortocheate de interese financiare sunt în detrimentul tuturor pacienţilor care vin aici cu un scop precis, cu bilete emise de CAS din toată ţara sau plătite de agenţii.

Hotelul Muncel este dat în concesiune de ani buni unei firme din Timişoara care nu a investit aproape nimic, sau a investit parţial în spaţiile de tratament fără să recondiţioneze camerele de locuit şi multe spaţii goale.

Felicitări tuturor celor ce ne-au oferit în aceste zile de tratament şi odihnă aspecte diferite mai bune sau mai rele. Să sperăm că în anul viitor se va vedea o mică schimbare benefică pentru pacienţi.

Lasă un comentariu