„PSALTIREA ÎN VERSURI" A MITROPOLITULUI DOSOFTEI (Uniev, 1673)

Distribuie pe:

Anul Domnului 2016 a fost declarat, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, „Anul omagial al educației religioase a tineretului ortodox" și „Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești din Patriarhia Română".

O operă extraordinară este și lucrarea pe care o voi prezenta astăzi: „Psaltirea în versuri", a Mitropolitului Dosoftei. Această lucrare este tipărită la Uniev, în Polonia, în anul 1673, acolo unde Dosoftei își tipărește primele sale lucrări.

În elaborarea acestei opere de artă are ca model pe Ian Kochanowski, care tradusese „Psaltirea" în limba polonă. Această lucrare reprezintă prima operă poetică de mari dimensiuni în limba română. Pe foaia de titlu a lucrării el precizează: „A fost lucrată cu lungă osteneală, în mulți ani, socotită și cercată prin sfintele cărți și di aciia pre versuri tocmită, în cinci ani foarte cu osârdie mare".

Mitropolitul Dosoftei a versificat cei 150 de Psalmi, dând culturii noastre românești o lucrare masivă, el fiind primul care a versificat Psaltirea într-o limbă națională în cadrul bisericilor ortodoxe.

Traducerea Psaltirei i-a cerut multă muncă, fiindcă o prelucrează cu ritmul, rima, metrica poeziei populare, și dă o culoare de specific național temelor biblice. El face efortul de a adapta limba română la problemele limbajului poetic și dovedește capacitatea Limbii române pentru o activitate literară. Astfel, el face pași mari pentru introducerea Limbii române în oficierea cultului creștin ortodox. Imaginile folosite de el, creează o stare efectivă pentru receptarea mesajului religios.

Vom reda spre exemplu o parte din primul Psalm, versificat de către Mitropolitul Dosoftei:

„Ferice de omul ce n-a merge

În sfatul celor fără de lege

Și cu răii nu va sta-n cărare

Nici va ședea-n scaun de pierzare.

Ce voia lui va fi tot cu Domnul

Și-n legea lui va petrece somnul...".

Putem concluziona că miracolul apariției lui Dosoftei ca poet complet format, atunci când poezia românească nu exista încă sub aspect cult, are proporțiile unui fenomen excepțional.

Lasă un comentariu