Poporul român este unul dintre cele mai vechi popoare ale lumii. El este aici, pe aceste meleaguri, necontenit, de câteva sute de mii de ani. În memoria lui colectivă se păstrează, încă din vremuri ancestrale, fapte și întâmplări ale acelor timpuri străvechi, pe care el le-a transmis de atunci încoace prin viu grai, tuturor generațiilor care s-au perindat, rând la rând, până la noi. Neputându-și explica unele fenomene, din cauza nivelului scăzut de cunoștințe, oamenii acelor vremi le-au dat interpretări fabuloase, la care fiecare generație ce a urmat a adăugat elemente noi, ele ajungând la noi în bună măsură destul de puțin alterate.
Toate întâmplările vieții lor s-au suprapus, s-au contopit și s-au îmbogățit pe acea realitate pe care ei au trăit-o în acele timpuri de început, populată cu animale fabuloase, balauri, șerpi giganți, reptile venind din erele preistorice, dispărute între timp, oameni giganți cu puteri supranaturale trăitori cândva în codrii milenari, de nepătruns. În această lume fabuloasă, omul se simțea mic în fața naturii și a mediului care îl înconjura, ea marcându-l profund milenii la rând, până când el, nimicul acestei lumi a putut să înțeleagă și să supună mediul în folosul său. Trăind în această lume, a învățat mereu să cunoască și să folosească, în beneficiul propriu, plantele ce se găseau în jurul lui, pentru a-i fi leacuri tămăduitoare, iar pentru a le da puteri sporite, a născocit rugi, blesteme, incantații deosebite, care se mai păstrează și astăzi. De aici s-au născut apoi toate legendele, miturile noastre străvechi, cu lumea lor ireală, dar izvorâtă din realitatea acelor timpuri, cu oameni, animale, vrăji și toate ingredientele care, după apariția scrisului, au rămas în poveștile noastre extraordinare până azi.
Tocmai de aceea putem afirma, fără a greși, că, în toate miturile, legendele, basmele, poveștile noastre cele atât de frumoase, se află un sâmbure de adevăr, foarte multe cunoștințe transmise pe cale orală, foarte multe informații extrem de importante care vin din timpuri imemorabile. Dezbrăcându-le de fabulos, de irealul adăugat voit de fiecare transmițător, ele ne pot fi utile în a creiona lumea fabuloasă din trecut și mai ales istoria tuturor întâmplărilor care au marcat evoluția noastră în această parte de lume.
Statornicia și continuitatea noastră multimilenară pe aceste meleaguri au facilitat această transmisie neîntreruptă a legendelor, miturilor, basmelor, de la o generație la alta, ele imprimându-se adânc în mentalul colectiv, consolidându-le și înfrumusețându-le mereu. Tocmai de aceea, noi, românii, avem unele dintre cele mai frumoase basme și povești din marea creație de acest gen a lumii. Aceasta a influențat, poate, spiritul, credința poporului nostru că sufletul lui bun, curat și iubitor, făcător de fapte bune, va învinge mereu, uneori primind ajutor din ceea ce se găsea în jurul său, plante, animale, alte ființe, toate cu puteri supranaturale.
Crescut cu aceste elemente fantasmagorice, neamul nostru și-a creat un cult și mai apoi o cultură a mitului și a fantasticului, întrucât a trăit o foarte lungă perioadă din istoria lui în acest cult. De aici au derivat mai apoi și unele datini și obiceiuri care, în substrat, sunt atât de pline de înțelesuri și înțelepciune, pe care trudnicul țăran român le-a învățat și practicat încă de la cele mai mici vârste. Ele au dat frumusețea, farmecul și înțelepciunea fiecărei zile din viața acestui popor până de curând. Așa se explică de ce fiecare român este sensibil încă la tot ceea ce vine din fantastic și fabulos, ca și de ce marii noștri creatori de literatură au adus din trecut, în creația lor, fabulosul, miticul, irealul, concepând opere remarcabile care seduc, înflăcărează, înaripează mintea cititorului, atrăgându-l într-o lume fantastică, pentru a-l învăța, în final, lucruri morale, utile, care să poată îndrepta urâciunea, vrajba și toată spurcăciunea din viață noastră.
Lăsați, așadar, copiii să se mai îndulcească uneori cu apa vie a fântânii celei fermecate, stâmpărătoare de sete, care este basmul, cel care, prin nestematele povești, țesute din vălul străveziu al irealului, presărate, din loc în loc, cu fabulos și grandoare, vor deschide și vor îndemna mintea și sufletul spre visare, spre frumos, spre înălțare!
