Cea dintâi Golgotă pe care ostașii români au trebuit s-o urce pentru eliberarea Ardealului (IV)

Nemții preiau comanda militară în Ardeal

Într-o bună zi i-a fost adus un plutonier. - Să trăiți, domnule inginer, îl salută acesta scurt, militărește. Bogdan ridică privirile de pe hârtiile de pe birou și-l privi curios.

- De unde mă cunoști?

- Sunt din Ercea, de pe moșia domnului conte Taldalagy. Acum câțiva ani ați fost la noi, să măsurați partea de moșie pe care domnul conte a dat-o fiicei sale, ca zestre, când s-a măritat.

- Așa este, îmi amintesc. Dar ia spune-mi din ce unitate faci parte și unde se află ea în momentul de față?

- Domnule inginer, eu sunt din compania a 3-a, Regimentul 33, Divizia 61 austră-ungară. Regimentul nostru s-a aflat în stânga Mureșului, spre munții Gurghiului. Acum însă cred că s-a retras spre Lăpușna, pentru a opri o eventuală înaintare a Armatei române dinspre Remetea în Valea Gurghiului. Peste câteva zile, locotenentul Bogdan a avut parte de altă surpriză. Când i-a fost adus în birou un ofițer ungur, el l-a recunoscut imediat pe locotenentul Vajai, împrună cu care a luptat în Galiția. Acesta, recunoscându-l, la rândul său, pe Bogdan a rămas năuc, lipit de ușa de la intrare. Și-a revenit însă repede.

- Ai fost mort, Bogdane...

- Uite că nu am murit, domnule Vajai. Așa că te rog să-mi răspunzi la câteva întrebări. Nu uita că te afli la un interogatoriu.

- Am înțeles, domnule locotenent Bogdan.

- Cum te numești?

- Sunt locotenentul Vajai Karol.

- Din ce unitate faci parte?

- Regimentul 22 din Divizia 72.

- Parcă erai în Divizia 39...

- Am fost transferat, domnule locotenent. Aveți ordinul colo, între acte...

- Din ce Armată face parte Divizia 72?

- Din Armata I, a generalului Arz, Grupul de Armate Arhiducele Carol.

- Din câte știu, Grupul de Armate Arhiducele Carol acționează în zona de nord a frontului, iar dumneata ai fost luat prizonier aici, lângă Toplița, în satul Varviz(Subcetate). Domnule Vajai, încep să mă îndoiesc de sinceritatea dumitale.

- Vă rog să mă credeți că nu am mințit, spun numai adevărul...Poate n-o să mă credeți, însă vreau să știți că am fost adus aici chiar de calul meu, care cunoaște foarte bine drumul spre casă. Și, fiind de pe aceste locuri, din Ditrău, ni se făcuse dor de casă și mie, dar și calului... Mai întâi, Bogdan l-a privit atent, apoi a început să râdă cu poftă. Tipul începu să-i fie simpatic. Au stat de vorbă mai bine de o oră. Vajai i-a dat lui Bogdan multe informații prețioase, între altele că nemții s-ar putea să ia comanda militară în Ardeal. ,,Tot așa a făcut Mackensen în Bulgaria", a cugetat Bogdan, după plecarea lui Vajai. I s-a părut importantă această informație. Ar trebui să o cunoască și colonelul Condeescu, sub ordinele căruia se afla, de fapt. Dar mai întâi trebuia verificată. Tot gândindu-se, își aduse aminte de avocatul Amoș Frâncu din Cluj. Era omul care i-ar fi putut da informații precise. Dar cum să ajungă la el? Îi veni deodată în minte o idee. Trimise îndată după Vasile Herțeg.

- Ascult, domnule inginer, zise acesta, intrând.

- Am pentru dumneata o misiune foarte importantă și cred că ești singurul care o poți duce la bun sfârșit.

- Doar nu vreți să mă trimiteți la Budapesta, zise el, zâmbind.

- Nu la Budapesta, ci ceva mai încoace, la Cluj...

- Apoi nu-i bai, ba chiar mă bucur, că-mi voi putea vedea feciorul, luat nu demult la cătane...

- De aceea te-am și chemat. Ai motive să mergi, ca să-ți vezi feciorul...Eu însă te trimit cu o altă treabă. Ca să-l cauți pe domnul avocat Amoș Frâncu, să-i spui că te-am trimis eu. Ceea ce-ți voi spune, nu trebuie scris decât în memorie. Așa că te rog să fii foarte atent.

- Să nu ai nicio grijă, domnule inginer, îi voi spune cuvânt cu cuvânt. Iar ca să nu fie vreo bănuială, am să iau cu mine actele de proprietate și dacă cineva mă va întreba pentru ce-l caut îi voi spune că pentru întocmirea unui testament.

- Bravo, Herțeg! Ai gândit foarte bine. Drum bun și să te întorci cu bine!...

(va urma)

Lasă un comentariu