Nu ne referim la situația actuală a imobilelor în care funcționează Colegiul Național „Unirea" din Târgu-Mureș. Dacă am face-o, ar trebui să vizăm multe alte „retrocedări" în urma cărora bunuri de interes local sau național au ajuns - pe baza unor „documente" îndoielnice - în posesia unor „proprietari", mai mult sau mai puțini autentici. Dar, cine știe, toate la timpul lor!
În rândurile de față vom viza doar cum, în decursul anilor, unele „provocări" ale liderilor unguri (în primul rând, ai UDMR!) au fost - dacă nu „protejate" - trecute cu vederea de politicienii români, aflați (întâmplător, și nu pe merit!) pe la Palatul Victoria sau Cotroceni!
De ce? Doar pentru voturile UDMR în Parlament.
Iată câteva argumente. A luat, la timpul potrivit, vreo atitudine fostul președinte Traian Băsescu (ori fostul prim-ministru Victor Ponta), atunci când, în „laboratoarele" UDMR, niște minți înfierbântate au conceput și lansat așa-zisul „Proiect de autonomie", care, de la un capăt la altul, încalcă, cu nerușinare, articolul 1 din Constituția României și care, dacă s-ar înfăptui (ferească, Domnul!) ar însemna, de iure și de facto, apariția în inima României a unui „stat în stat"? Cum nu există în nicio țară europeană pe teritoriul căreia trăiesc și etnici maghiari: Serbia, Slovacia, Ucraina ș.a. Și care, dacă s-ar realiza ar depăși cu mult ceea ce a însemnat „întunecata" Regiune Autonomă Maghiară, de tristă amintire, de sorginte stalinistă? Răspunsul: niciun politician român „de vază" (era să scriem „de varză") nu s-a sesizat!
Îi preocupau afacerile UDMR-ului.
Dar, poate, de aceea (lipsa de reacție a autorităților române) liderii Uniunii (și nu numai ei) au prins, în timp, curaj și au folosit numeroase „trucuri", dar și argumente false - cu exemple fără nicio legătură cu România - pentru a justifica, chipurile, necesitatea autonomiei. Culmea! Chiar sub ochii politicienilor români, despre care, într-o ocazie, Marko Bela spunea că „sunt proști!" Dar, să le reamintim. Între ei s-a numărat, la un moment dat, și Ekstein Kovacs Peter, care - chiar în perioada când ocupa funcția de ditamai consilier prezidențial (deci, cu Băsescu președinte!) - lansa ideea de „autonomie asimetrică". Un concept ce viza regiunile de dezvoltare, în special zona județelor Covasna, Harghita și Mureș. „Se dorește - spunea consilierul lui Băsescu! - ca regiunea locuită preponderent de maghiari - Harghita, Covasna și o parte din Mureș - să aibă posibilitatea de a construi o regiune de dezvoltare de sine stătătoare." „Preocuparea mea - adăuga ditamai consilierul prezidențial - este că aceste inițiative suferă de faptul că nu s-a reușit (și nici nu se va reuși vreodată! n.n.) convingerea unei părți din populația românească care trăiește acolo, pentru ca și ea să îmbrățișeze această idee."
Atunci, ca o ironie a sorții, liderii UDMR Covasna, care au participat la o întâlnire cu fostul președinte Traian Băsescu, în stațiunea Covasna, au lansat ideea „autonomiei asimetrice" (atenție!) a regiunilor din România și ce credeți că i-au solicitat? Să sprijine realizarea unei „autonomii asimetrice"! Ceea ce ar fi însemnat ca fiecare „zonă" să aibă (ca în Evul Mediu n.n.) regiunea pe care o dorește. Or, de atunci (și nu numai), UDMR - ca și PCM și PPMT - au lansat, într-o cadență din ce în ce mai mare, provocări (cu fel de fel de autonomii), plasându-se la limita unor acțiuni anticonstituționale. Mai mult, au agitat de mama focului arma naționalistă. De aici și discursurile legate de autonomia teritorială a „Ținutului Secuiesc" și, mai demult, demersul de tip kamikaze în chestiunea UMF Târgu-Mureș. În plus, au lansat și alte „trucuri", cum ar fi autovictimizarea, lamentările pe tema drepturilor minorității maghiare, Legea minorităților, ca și aberația că ei, maghiarii (unii ajunși miniștri, parlamentari, primari, președinți de CJ etc.), ar fi, chipurile, cetățeni de categoria a II-a!
Dar provocările celor care se autoproclamă reprezentanți politici ai etnicilor maghiari (și, firește, ai secuilor!) au continuat să fie puse pe tapetul unei hărți imaginare, demult apuse, în care istoria este pervertită grosolan. Împreună cu cei cu care, aparent, se războiau - PCM și PPMT - au zbierat ca din gură de șarpe și au scos de la lada cu gunoi a istoriei lozinci autonomisto-iredentiste, aducând noi și grave prejudicii țării noastre.
Mai mult, atât Marko Bela, cât și Kelemen Hunor (precum toți liderii Uniunii) „contestă" ideea statului național unitar și supralicitează rolul comunității etnice (în cazul nostru, al României, al celei maghiare) în contextul Europei, pe care Uniunea o concepe, în viitor, ca o „Europă a regiunilor" (ca în Evul Mediu), nu a „statelor naționale"! Sau când - aceiași lideri - spun că „fiecare stat (deci și România) trebuie să renunțe la o parte din competențele sale și că este foarte important ce competențe ajung la Bruxelles"!
Sigur, aberațiile udemeriștilor au fost „taxate" până și de lideri europeni, dacă cei români le-au dezavuat doar cu… o jumătate de gură! Bunăoară, în problema regiunilor de dezvoltare, președintele Comisiei Europene a fost franc: „Reorganizarea regiunilor este - spunea el - o problemă internă care privește doar cetățenii României, sistemul administrativ românesc." Așa după cum și Csutak Istvan, expert în politici regionale, recunoștea că „Schimbarea clasificării NUTS este condiționată doar de existența unui consens de politică internă." Ceea ce denotă că și unii maghiari judecă lucrurile la rece, cu capul pe umeri, nu în altă parte…
Acum, UDMR mai încearcă o dată… marea cu degetul. Dar, ca să nu o mai lungim, un lucru este cert. Doar cu sprijinul guvernelor de până acum, obrăznicia udemeristă a atins cote de neimaginat prin anii '90. Așa a ajuns Marko Bela să spună triumfător: „Noi (liderii UDMR n.n.), dacă ne-am angajat la ceva, mergem până la capăt." La care - am adăuga noi - orice lucru are un început și un sfârșit. Și mai e ceva: fără sprijinul tacit, supușenia iresponsabilă (și de neînțeles!) a guvernanților români, udemeriștii nu puteau face nimic. Însă, pentru pumnul de voturi ale UDMR, au acceptat (și făcut) o suită de compromisuri anticonstituționale - în învățământ, cultură, politică, sănătate - inclusiv ca, pe teritoriul României, ungurii să organizeze periodic, cu sprijinul direct și „pe față" al Budapestei, simpozioane cu caracter iredentist, comemorări (cum a fost și cea a celor 13 generali), care nu au nicio legătură cu istoria poporului român. Dar căruia i-au produs (și-i produc) frustrări și provocări.
Dar, fiți siguri că, deși impunerea Proiectului UDMR privind așa-zisa autonomie teritorială a Ținutului Secuiesc va suferi un eșec total, la votul din Parlament - dacă se va pune! -, dacă luăm în calcul declarațiile de ultimă oră ale unor politicieni români, provocările și simulările vor continua. La care însă să li se dea, cu Constituția în mână - riposta cuvenită! Este cazul…
