Uneori, suntem tentați să raționalizăm și să abandonăm lucrarea lui Dumnezeu, dacă nu corespunde credinței noastre. Există tentația să schimbăm slujba cu una mai rațională, mai eficientă și mai folositoare. Cu toate acestea, noi trebuie să lucrăm. Abia la sfârșit vom înțelege adevărata rațiune a lucrului, iar dacă vom avea puterea să rămânem credincioși lui Dumnezeu, vom auzi în cele din urmă glasul Lui cel mângâietor: „Bine, slugă bună și credincioasă; peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău" (Mt. XXV, 23).
Într-o zi, un mare rege a cerut unui slujitor să scoată apa din fântâna care se afla în grădina sa.
- Ai la dispoziție o singură găleată, cu care vei scoate apa și un coș în care o vei turna. Pentru munca aceasta ai la dispoziție o singură zi.
Slujitorul s-a apucat de lucru fără nici o tragere de inimă. Fântâna era adâncă, cu multă apă, munca era obositoare și pe deasupra turnarea apei în coș era fără nici o logică. Dacă n-ar fi fost porunca regelui, ar fi părăsit bucuros munca aceasta fără sens. S-a gândit însă: „dacă regele a poruncit eu trebuie să ascult."
În cele din urmă, după aproape o zi de muncă istovitoare, a dat de fundul fântânii. Ultimele găleți de apă le scotea pline de noroi adunat de pe fundul fântânii. Când s-a apropiat seara a venit și împăratul. Slujitorul era obosit și dezamăgit de iraționalitatea muncii lui. Spre surprinderea lui însă, l-a văzut pe domnitor îndreptându-se spre coșul plin de nămol și, după puțină cercetare, scoțând din acesta un inel de aur cu o piatră de diamant foarte prețioasă. Cu o zi înainte, pe când privea în fântâna lui minunată, regele pierduse bijuteria, așa că acum se bucura că o regăsise. Se întoarse către slugă spunându-i:
- Ai fost credincios în slujba pe care ți-am dat-o, de azi înainte vei fi supraveghetorul casei mele.
