În toamnă, ne vom îndrepta, din nou, spre urnele de vot. Ne vom alege parlamentarii şi, odată cu principala instituţie a democraţiei - Parlamentul - vom avea, sperăm, şi un nou Guvern! C-aşa-i în democraţie: cine câştigă alegerile, formează Guvernul. Vom trăi şi vom vedea. Până atunci, un director de creaţie al Agenţiei de publicitate 23, pe nume Bogdan Naumovici, rostea un mare adevăr: „Un popor fără ambiţie, care îşi doreşte puţin, exact asta va primi - puţin!"
Adevărul acestor cuvinte, l-au argumentat, prin fapte, de altfel, majoritatea (dacă nu chiar toţi!) guvernanţilor (politicienilor) români, din ultimii 26 de ani, care au sesizat că românii îşi doresc puţin, şi, ca atare, exact asta au primit de la cei pe care i-au votat: puţin, foarte puţin. Şi nici că se putea altfel, câtă vreme, în baza unor precepte creştine, românii s-au condus, în proverbiala lor bunătate, după precepte precum: „Ferească Domnul de mai rău!", „Las' că, încă, merge şi aşa!", „Ne-om descurca cum putem!", „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!"…
Ba, au cam ştiut ce fac: românii i-au votat, dar au tot sărăcit, iar ei s-au îmbogăţit! Ne-au tratat ca pe o turmă de oi, confundându-ne, voit, cu o masă amorfă, nediferenţiată, pe care, dacă vrei s-o tunzi (la salarii şi pensii), dai o ordonanţă de urgenţă, ţii, tu, preşedinte, ori prim-ministru un discurs (demagogic) la televiziune şi totul s-a rezolvat: ieşim din criză, tăindu-le „oilor" veniturile, oricum, de mizerie. Într-un cuvânt: „la precepte creştine, tratamente… păgâne"!
Că această manieră, dispreţuitoare, de a-i trata pe români s-a perpetuat de la un guvern la altul, de la un partid (ori coaliţie de partide), aflat(e) la guvernare, la altul (altele), a avut, are, încă, efecte, nedemne pentru un om ce trăieşte, totuşi, în secolul XXI şi într-o ţară membră a UE şi a NATO, a încercat, deunăzi, să ne-o ilustreze o televiziune, difuzând o scenă din viaţa unui pensionar: „L-am găsit - relata reporterul - la masă. Mâinile acelea crustate, cu unghii negre, lovite, duceau la gură nişte slănină, un cub de brânză şi pâine de acum trei zile. Cu muşte pe deasupra. Bătrânul cocoşat abia mă aude, abia mă zăreşte - adăuga reporterul. De slab ce este, ochii i-au intrat în cap parcă. Şi cântăreşte cât un adolescent. «Am prostată, reumatism, amigdalită şi altele. Am muncit 40 de ani în pădure, pe munţi. Am fost sluga care dormea noaptea cu un acoperiş de cetină deasupra capului. Acum, banii îmi ajung de pâine, de nişte medicamente…»", se lamenta bătrânul, a cărui pensie ar fi vrut, cândva, Guvernul (ştiţi care, stimaţi cititori votanţi de la 9 decembrie!), preşedintele - încă, în funcţie - să i-o „ciuntească" cu 15%!
Ca acest pensionar sunt, însă, sute de mii de oameni de vârsta a treia în România. Dar, parcă, numai de vârsta a treia? Şi nu într-un sat oarecare, ci la orice colţ de stradă.
Iată de ce, când va debuta, în toamnă, campania pentru parlamentare, să fim atenţi, mai mult ca oricând (şi) la ce programe sociale au partidele, candidaţii lor la „parlamentare", la promisiunile făcute. Iar, după aceea, cum îşi îndeplinesc programele, îşi respectă (ori nu!) promisiunile. Şi, în raport cu acestea, să-i taxăm, în spiritul legilor în vigoare! Odată şi odată, va trebui şi noi, românii, să ieşim din „fundătura" în care ne-au băgat politicienii în ultimii 26 de ani. Destul! S-a minţit şi fraierit prea mult!
