„Temperaturile medii pentru prima jumătate a acestui an (2016) sunt cele mai mari pe care le-am înregistrat până în prezent pentru această perioadă, în contextul în care încălzirea continuă", afirmă climatologi ai NASA, citaţi de Agerpres.
Conform specialiştilor americani, din ianuarie până în iunie, temperatura la suprafaţa uscatului şi a oceanelor a depăşit recordul din 2015 cu 0,2 grade Celsius, fiind mai mare cu 1,05 grade decât media secolului trecut (13,5 grade): „Sunt cele mai calde şase luni de la începutul măsurării temperaturii, în 1880. De altfel, luna trecută a fost cea mai caldă lună iunie înregistrată vreodată şi a 14-a lună consecutivă când s-a înregistrat pe glob un record de temperatură lunară. Alături de celelalte luni, ea formează cea mai lungă perioadă continuă de creştere a temperaturilor globale în 137 de ani. În medie, din ianuarie până la sfârşitul lui iunie 2016, temperaturile au fost cu 1,3 grade Celsius mai ridicate decât la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Curentul ecuatorial cald din Pacific, El Nino, reapărut anul trecut şi pe cale de a lua sfârşit, nu a contribuit decât cu circa 40% la creşterea temperaturilor de la începutul anului faţă de 2015. Restul de 60% a fost cauzat de alţi factori, printre care puternica încălzire a Arcticii, care se explică prin emisiile de gaze cu efect de seră din atmosferă. Odată cu dispariţia lui El Nino şi cu apariţia curentului rece din Pacific, La Nina, 2017 ar trebui să fie un an mai puţin călduros.
Valul de căldură dintre ianuarie şi sfârşitul lui iunie a fost resimţit în cea mai mare parte a globului şi, mai ales, în Arctica, în timp ce în Antarctica s-a înregistrat singura excepţie. Cele mai spectaculoase efecte de la începutul anului au fost observate în Arctica, în fiecare lună, cu excepţia lui martie, fiind înregistrat un record de retragere a gheţurilor arctice.
Suprafaţa medie a banchizei era în iunie cu 11,4% (1,3 milioane de kilometri pătraţi) mai mică decât media înregistrată din 1981 până în 2010. Este cea mai mică suprafaţă de gheaţă constatată de la începutul observaţiilor prin satelit (în 1979), cu 259.000 de kilometri pătraţi mai puţin decât precedentul record din 2010.
Astfel, suprafaţa gheţurilor din Oceanul Arctic în perioada cea mai caldă a verii, atunci când topirea este cea mai rapidă, este cu 40% mai mică decât la sfârşitul anilor '70.
De la începutul anilor '80, banchiza scade într-un ritm de 13,4% pe deceniu".
