Zi importantă pentru români!

Unul dintre simbolurile naţionale care definesc identitatea poporului român, imnul este deopotrivă o rememorare a istoriei şi un catalizator al mândriei, al bucuriei, şi patriotismului, în momentele intonării sale la ceremonii oficiale sau cu alte ocazii solemne, în ţară sau peste hotare. Valoarea mobilizatoare a versurilor lui Andrei Mureşanu a dat românilor putere, a oferit speranţă în cele mai grele momente ale istoriei lor, a adus coeziune în jurul unui crez, fie că vorbim despre generaţia paşoptistă sau de revoluţia din 1989.

Ideea unui imn naţional s-a născut încă din 1840 în Principatele Române, când era cântat mai ales la festivităţile oficiale unde apărea domnitorul ţării. În anul 1881 cu prilejul încoronării regelui Carol I, poetul Vasile Alecsandri a scris textul „Imnului regal român". Imnul s-a cântat în mod oficial pentru prima dată în România în anul 1884, la încoronarea regelui Carol I.

De-a lungul vremii, România a avut ca imnuri naţionale şi următoarele cântece: „Trăiască Regele", de Vasile Alecsandri, cântat între anii 1866-1948; „Zdrobite cătuşe", în perioada 1948-1953, pe versuri de Aurel Baranga şi muzică de Matei Socor; „Te slăvim, Românie" ce caracteriza prietenia dintre Uniunea Sovietică şi statul român, fiind imn naţional între anii 1953-1977; „Trei culori", în perioada 1977-1989, pe muzică de Ciprian Porumbescu. Acestuia i-a luat locul, după Revoluţie, „Deşteaptă-te, române!"

Imnul actual al României este compus în contextul Revoluţiei de la 1848. Poetul Andrei Mureşanu (1816-1863) se afla pe atunci la Braşov în calitate de profesor la Colegiul Latino-German din localitate şi redactor la suplimentul literar „Foaie pentru minte, inimă şi literatură" al periodicului românesc „Gazeta Transilvaniei". Lui îi va reveni misiunea compunerii unui cântec de luptă care să mobilizeze masele, alături de proclamaţiile şi declaraţiile din presă din acele momente.

Poezia a fost publicată în numărul 25 din 21 iunie 1948 al „Foii pentru minte, inimă şi literatură" sub titlul „Răsunet".

După ce versurile au fost puse pe hârtie s-a ridicat problema identificării unui cântec adecvat acestora, menit să pună şi mai bine stihurile în valoare şi să le facă mai uşor de reţinut. Este o întreagă controversă cu privire la autorul de drept al melodiei. Sunt cunoscute trei ipoteze. Unele mărturii vorbesc de Andrei Mureşanu, părintele versurilor, ca fiind şi autorul melodiei. George Ucenescu, compozitor ucenic al lui Pann, susţinea că el a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale, şi deci el ar fi „autorul moral" al melodiei. Cântecul religios „Din sânul maicii mele" se pare că ar sta la originea melodiei actualului Imn de stat al României. O teorie des uzitată şi încetăţenită în rândul opiniei publice româneşti îl desemnează pe Anton Pann, celebrul culegător şi profesor de muzică veche, ca fiind autorul melodiei.

De la momentul apariţiei sale, „Deşteaptă-te, române!" a fost, de-a lungul istoriei, un cântec apropiat românilor de rând, şi nu numai. Versurile mobilizatoare l-au „ajutat" să devină imnul României după Revoluţie, înlocuind imnul „Trei culori". Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, impunându-se majoritar, fără şovăială, sub presiunea formidabilă a manifestanţilor. Imnul este consacrat prin Constituţia din 1991, iar din 1998, la iniţiativa Senatului României, ziua de 29 iulie a devenit Ziua Imnului Naţional.

Face bine la suflet, să vorbim despre aceste lucruri care ne amintesc a preţui fiinţa naţională, originea, ţara şi neamul şi să avem tăria să stăm drepţi în faţa celor care ne cer să stăm strâmb.

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, dragii mei, vă urez să trăiţi toată viaţa!

Lasă un comentariu