„Mult e dulce şi frumoasă…"

Distribuie pe:

În zilele acestea, creionul, radiera şi autoarea au împlinit patru ani. Au învăţat să umble, să caute de ce anume au nevoie, să selecteze. O cunoştinţă de-a mea, stând la semaforul de la fosta cofetărie „Violeta", m-a întrebat despre ce mai scriu! Am simţit că m-a urmărit în aceşti ani, pentru că mi-a spus că l-am ţinut prea mult în substrat, strat şi adstrat (aproape doi ani, am zis eu). E şi el profesor de limba română. I-am amintit un citat dintr-un prozator, care nu mai apare în manualele şcolare (fiind preşedintele Uniunii Scriitorilor, într-o perioadă prea apusă şi prea blamată!).

Eu redau ideea din citat, poate colegii mei ar putea reproduce exact textul: dacă cerul ar fi o imensă coală de hârtie şi Dunărea ar fi o călimară cu cerneală, tot nu mi-ar ajunge să scriu despre neamul meu…

Păstrându-ne într-o comparaţie dintre un fir de apă şi gurile Dunării la vărsare, sau dintre un fir de nisip şi întinderea de nisip de la o mare sau de la un ocean la care n-am ajuns nici măcar în vis… Am pe masă un bol cu nisip alb şi pietricele în formă de inimioare, aduse de Luminiţa mea şi am în vitrină două ceşti de cafea pe care e scris France şi Paris, dăruite de fiul meu Sandi… I-am mai spus prietenului întâlnit la semaforul cofetăriei „Violeta", că, dacă fiii mei văd toată lumea e ca şi când aş vedea-o eu şi am adăugat cuvintele mamei (draga mea mamă) care ne spunea într-o vreme de mare secetă: serviţi-vă, dragile mamii, e ca şi când aş mânca eu!

M-am despărţit de cititorul meu… coleg şi prieten. Am trecut strada. Mă prinsese căldura de amiază pe drum! (Nu se recomandă să circulăm după ora 11). Am venit acasă. Gândul îmi era la rubrică. Mi-am propus să scriu despre fondul principal de cuvinte (Vocabularul fundamental; Lexicul de bază).

Am mângâiat nisipul pe Coasta de Azur sau Oceanul Pacific sau poate de la Marea Nordului din apropierea Ţării Lalelelor (nu ştiu!); mi-am făcut un „liur" (felul doi de cafea!) pe care l-am degustat din ceaşca mea albastră, uitându-mă la suportul elegant cu ceştile France şi Paris. Da… sigur că da… Eu am de scris despre Fondul principal de cuvinte care mai este denumit încă în vreo trei feluri de către specialişti.

Cărţile îmi sunt în jur, aproape că nu i-am găsit un loc ceştii mele…

Fondul principal lexical cuprinde 1.500-1.800 de cuvinte, din cele 120.000 de cuvinte existente în limba română. Cuvinte din vocabularul fundamental se caracterizează prin vechime şi stabilitate, prin răspândirea pe întreg teritoriul românesc, prin marea capacitate de derivare şi de compunere, prin frecvenţa ridicată în vorbirea curentă.

Cuvintele incluse în vocabularul fundamental (lexicul de bază) denumesc obiecte de strictă necesitate omului; alimente, obiecte de uz casnic, părţi ale corpului omenesc, păsări şi animale, arbori şi fructe, nume de culori, nume româneşti de persoane, grade de rudenie, unele părţi de vorbire (articole, pronume, prepoziţii, conjuncţii, numeralele până la zece, verbele auxiliare, verbe care arată acţiuni, stări existente). Despre frecvenţa folosirii unor cuvinte din limba română amintesc cărturarul Simeon Ştefan (sec. al XVII-lea) şi filosoful Bogdan Petriceicu Haşdeu (sec. al XIX-lea) autorul dramei romantice Răzvan şi Vidra.

Lasă un comentariu