MARIANA CRISTESCU - Cavaleri în armură de rouă

Distribuie pe:

Sângele meu apă

albastră

se face,

oglindă-ngheţată,

pe unde furtunile

în el s-au topit;

în vin se preface

chiar dacă visul,

albastru

şi el,

năpârlit,

îşi mai sună din tobă

pieile

încă vii.

Bătrâne corăbii

Suntem

fără leac

până-n veac,

fără cântec

în zorii de zi.

*

Dumnezeu umblă desculţ

prin sângele meu.

Rănile nu mai dor,

urme de ghimpi doar

prin colţul inimii

mai pulsează.

Undeva,

prea departe,

susură

un izvor.

Oare, Îngerul strigă:

„Mi-e sete

de mor!"?

 

Lasă un comentariu