După felul în care se desfăşoară an de an examenele de evaluare naţională, nu se arată nicio speranţă de îndreptare seriosă, temeinică şi semnificativă a învăţământului românesc.
Limitele între părere şi lege, între autoritate şi nepricepere, nu sunt clare. Şi în acest an examenele au adus bătaie de cap profesorilor corectori, elevilor şi părinţilor acestora, iar modul în care s-au desfăşurat examenele de evaluare începe să semene cu o acţiune negociată între profesori, elevi, părinţi, inspectori şi Ministrul Educaţiei. După ce au fost date subiectele, a început îndată judecarea şi evaluarea acestora, cât şi a baremelor stabilite de către minister pe baza cărora se corectează şi se evaluează lucrările. Fără întârziere a început să curgă iureşul de plângeri, contestaţii şi petiţii.
Anul acesta, pentru majoritatea elevilor clasei a Vlll-a, a fost o perioadă traumatizantă, dificilă şi stresantă din cauza examenului de capacitate, denumit odinioară examen de admitere în liceu. Un handicap pentru ei l-a reprezentat şi perioada trecerii de la pubertate la adolescenţă pe de-o parte, iar pe de altă parte presiunea venită din partea profesorilor şi părinţilor pentru obţinerea unor note cât mai mari la marele examen, care să le deschidă porţile spre un liceu cât mai bun, neluându-se în calcul un eventual eşec. Adevărul este că elevii sunt apreciaţi după o grilă de evaluare cu criterii standard, ei devenind numere şi statistici care nu ţin cont de individualitatea şi nici de personalitatea elevului.
În fapt, examenul de evaluare şi în acest an s-a desfăşurat cu inexactităţi. S-a considerat ambiguu subiectul de la matematică, cel cu diagrama, dat spre rezolvare. Înţelegerea coordonatelor carteziene au încurcat buna gândire a elevilor, şi părinţii au reacţionat prompt.
S-au adunat şi au manifestat o împotrivire energică şi făţişă contra unui asemenea subiect „delicat şi neclar". Cei competenţi au afirmat, tot prompt, că subiectul l-ar fi putut rezolva, cu puţină atenţie, orice elev de clasa a Vlll-a. Nu este mai puţin adevărat că lupta care se ducea nu era în jurul problemei, ci pentru obţinerea câtorva zecimi în plus la nota de la matematică, fapt petrecut şi în anii anteriori.
Subiectele la limba şi literatura română, de la bacalaureat, au fost urmate şi ele de un val mare de proteste, plângeri şi întrebări, iar în cele din urmă, de o petiţie prin care elevii se adresau celor de la Ministerul Educaţiei, cerându-le acestora toleranţă, clemenţă şi mai ales înţelegere referitor la plasarea în timp a romanului Moromeţii al lui Marin Preda, pe care unii elevi l-au ales ca subiect de tratat la limba română.
Ne luăm după ce a scris Preda, sau când a scris-o? Dacă acţiunea romanului se petrece între cele două războaie mondiale, de ce nu poate fi considerat interbelic romanul Moromeţii, a fost întrebarea şi soluţionarea subiectului de către elevi.
Orice roman tratează trăirile, frământările, însuşirile cognitive, afective, precum şi caracterul personajelor, a gândit în examen elevul. Subiectul ministerului a fost generos, lăsând la latitudinea elevului să trateze un roman pe care-l ştie cel mai bine, ori conflictul a apărut când ministerul şi-a spus cuvântul:
Nu! Numai acela este roman psihologic şi elevul a intrat în năbădăi gândindu-se la nota care-i scade şansele de reuşită.
Chiar şi folosirea liniuţei de unire într-un context dat, atât de folosita cratimă, temă care revine adesea printre subiectele la limba română, a iritat pe toată lumea şi asta pentru că subiectul aparent foarte simplu, cu zeci de reguli şi chichiţe, este o temă greu de asimilat de către elevi.
Din subiectele avansate de Minister şi felul în care au fost percepute de către elevi, se deduce şi se impune necesitatea formulării subiectelor pentru examene cu cât mai multă claritate, fără ambiguităţi şi fără „şarade". Ambiguitatea şi neclaritatea produc nereuşită.
În funcţie de rezultatele obţinute la evaluarea naţională, în topul şcolilor de elită din capitală au intrat mai multe unităţi de învăţământ private. De ce? Merită analizată situaţia! Surpriza ocupării locului întâi a făcut-o mica şcoală cu predare în limba germană, Hermann Oberth, din Voluntari. De ce? Merită analizate condiţiile! Poate că succesul acestor elevi se datorează şi faptului că citesc multe cărţi, majoritatea din afara programei şcolare, deci motiv suficient ca elevii să aibă un alt orizont şi un alt mod de gândire.
Cât despre aşa-numitele perle care s-au debitat la bac de câtre elevi şi care fac deliciul presei şi emisiunilor TV, ce ar fi de spus? Recunosc că am şi eu momentul meu de amuzament, după care mă cuprinde tristeţea şi mă îndurerează pasiunea şi entuziasmul cu care unii vor să demonstreze că tinerii de acum sunt cu timpul tot mai proşti. Cu sadism şi răutate ne răzbunăm pe aceşti tineri şi uităm felul în care este întocmită programa şcolară, manualele din care învaţă, neclaritatea şi inexactităţile cu care sunt formulate subiectele la examene.
Atmosfera examenelor a scos în relief importanţa orelor de educaţie civică, în urma cărora elevii să cunoască cine şi în ce situaţii se poate folosi dreptul de petiţionare şi ce şanse de câştig s-ar putea obţine, folosindu-l. Reiterez şi cu această ocazie ideea introducerii la toate clasele de liceu, indiferent de profilul lor, a unei discipline pe care am denumit-o convenţional - Noţiuni elementare de drept - în vederea realizării unei educaţii juridice atât de necesare pregătirii tinerilor pentru viaţă, pentru integrare socială.