„Poate că omul e făcut numai din cuvintele lui..."
László Tõkés
Fost colaborator a două servicii de informații comuniste - al Securității și al AVO, serviciul de informații ungar -, fost episcop reformat, fost președinte de onoare al UDMR, fost vicepreședinte al Parlamentului European, fost soț adulterin (fost, pentru că soția sa a divorțat de el) și fost cavaler al Ordinului Steaua României, László Tõkés a fost, este și va fi, în calitate de agent de influență, un vector al războaielor psihologice și de imagine împotriva României.
Cea mai recentă „performanță" a sa, care dă și măsura capacităților sale profesionale și mentale, a fost să repete la Universitatea de vară de la Tușnad inepția care a provocat retragerea Ordinului Steaua României: un nou apel către prim-ministrul Victor Orban ca Ungaria să-și asume statutul de „putere protectoare" față de maghiarii din Transilvania.
*
O simplă căutare pe Google arată că despre László Tõkés s-a scris enorm, îndeosebi în presa online și mai ales după retragerea, decisă de justiția română, și confirmată de președintele Iohannis, a Ordinului Steaua României. Cele mai multe materiale arată, în mod explicit, o aversiune fățișă față de personaj, fapt care nu miră.
Există cărți ale unor autori reputați, dintre care unii, prin forța împrejurărilor, sunt în deplină cunoștință de cauză, iar alții produc sau coroborează dovezi, care ajung la concluzii inechivoce: cariera lui László Tõkés a început cu semnarea unui angajament cu Securitatea în 19 noiembrie 1982, numele sau de colaborator fiind Vasile.
Primele persoane care au suferit de pe urma delațiunilor lui Tõkés au fost soții Klaas și Ida Eldesing, cetățeni olandezi, misionari ai Bisericii Reformate, care au fost expulzați din România. [fotocopia delațiunilor a fost reprodusă în paginile revistei Tinerama nr. 210 din 21-27 decembrie 1994].
Interesul Securității pentru László Tõkés se manifestă cu adevărat abia în iarna anului 1985, când Direcția de Informații Externe află că László Tõkés este în vederile organizațiilor iredentei maghiare. În 1988, preluat de emisari speciali trimiși din Occident, Tõkés citește la posturile de radio Kossuth și Europa Liberă scrisori privitoare la acțiunea „Villages roumains" - Salvați satele românești, acuzând statul român că vrea să demoleze satele maghiare [Ulterior, așa cum arăta în ediția sa din 15 februarie 1990, cotidianul francez Le Monde, organizația franceză care a inițiat acțiunea Villages roumains a admis că ea a avut și aspectele unei manipulări].
Între aprilie 1988 și decembrie 1989, László Tõkés este înregistrat audio și video în mai multe întâlniri conspirative cu agenți ungari. La un moment dat i se plasează un agent român pe post de emisar ungur, iar Tõkés îi face un raport complet asupra activității sale!
În septembrie 1989, Securitatea îi cere lui Ceaușescu arestarea lui, dar șeful statului nu ia nici o măsură, „pentru a nu aduce prejudicii relațiilor cu Ungaria". În octombrie 1989, la granița româno-ungară, asupra a doi membri ai serviciilor de informații ungare este găsită o chitanță olografă pentru 20.000 lei semnată de László Tõkés, două pagini cu informații date de acesta și un chestionar a cărui ultimă întrebare era: „Când credeți că va cădea Ceaușescu?", la care Tõkés nu a completat nici un răspuns. Nu știa, nu i s-a spus. Faptul vine să întărească teza conform căreia Tõkés nu a fost decât un simplu instrument [Alex M. Stoenescu, Istoria loviturilor de stat, vol. 4, partea II, Editura RAO, 2006, pp. 275-276].
Modalitatea prin care cazul de trădare al lui László Tõkés s-a transformat în declanșatorul dezordinilor din Timișoara, continuate printr-o revoltă populară împotriva iobăgiei ceaușiste, rămâne, deocamdată, o necunoscută. Există doar o singură certitudine: dincolo de activitatea lui de agent aservit structurilor spionajului ungar, László Tõkés n-a fost decât o unealtă într-o subversiune marca KGB & Co.
Ridicat în grad de „erou al revoluției", gonflat - de la început, i se decernează de către Academia Ungară de Științe premiul literar (?!) „Berzsenyi" -, pentru activitatea din anul 1989 [Anca Florea, Păstrați România întreagă, Editura Viitorul Românesc, 1996, p. 12], devenit, aproape peste noapte, din simplu pastor, episcop reformat de Piatra Craiului [la 26 martie 1990], promovat pe filiera politico-religioasă a bisericilor reformate din Olanda și Elveția, „uns" președinte de onoare al UDMR [la 26 mai 1990], beneficiind la maximum de relațiile Hungarian Human Rights Foundation (HHRF), a lobby-ului și diasporei ungare cu mass-media internaționale, se antrenează în operațiuni de dezinformare, urmând, așa cum voi arăta în episoadele următoare, să devină agent de influență în acțiuni de anvergură îndreptate împotriva României.
Aș dori să mulțumesc autorilor la care am făcut referire la începutul acestui eseu. Fără informațiile cuprinse în cărțile lor, elaborarea analizei care va apărea în serial în numerele următoare ale ziarului Cuvântul liber nu ar fi fost posibilă. Ei sunt: Filip Teodorescu (Un risc asumat, Editura Viitorul Românesc), Radu Tinu (Timișoara, no comment!, Editura Paco, București), Anca Florea (Păstrați România întreagă, Editura Viitorul Românesc), Alex M. Stoenescu (Istoria loviturilor de stat, vol. 4, partea II, Editura RAO), Gheorghe Rațiu (Raze de lumină pe cărări întunecate, ed. PACO), Andrassew Ivan (Ne vígy minket a kísértésbe, Noran Libro Kiadó) Ion Pitulescu și alții (Șase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989), Victor Negulescu (De la informații la contraspionajul militar - drumul anevoios al unui serviciu secret, Editura Bibliotheca), Colecția de documente Marius Mioc, (dosarul Ildiko Sepssy), Radu Portocala (România. Autopsia unei lovituri de stat, Editura Agora Timișoreană), Aurel Perva, Carol Roman (Misterele revoluției române, Editura Răscruci de Milenii), Alisson Muttler, corespondent în România al Associated Press. http://bigstory.ap.org/author/alison-mutler și, nu în ultimul rând, Larry L. Watts (Ferește-mă, Doamne, de prieteni - Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, Editura RAO).
(va urma)
