„Dacă vrem cu adevărat să fim bine plăcuţi lui Dumnezeu şi să ne împrietenim cu prietenia cea prea fericită, să înfăţişăm mintea noastră, goală, lui Dumnezeu, neducând cu ea din veacul de acum, nici meşteşug, nici gând, nici născocire mincinoasă, nici apărare, chiar de-am fi învăţat toată înţelepciunea lumii. Căci Dumnezeu se întoarce de către cei ce se apropie de El plini de părere mare despre ei înşişi şi îngrăşaţi de slava deşartă până la umflare.
Sfântul Ioan Carpatiul
„FILOCALIA" vol. IV, pag. 139
***
„Toţi cei ce sunt robiţi lăcomiei de mâncare şi cheltuiesc foarte mult pentru a mânca, trebuie să înţeleagă că se încurcă în nenumărate treburi ale vieţii. Dar aceştea să privească la chiţii cei mari care pasc în Oceanul Atlantic, cum sunt hrăniţi de Dumnezeu din belşug şi niciodată nu ştiu ce-i foamea. Căci fiecare din ei înghite atâta hrană, cât nu poate cheltui zilnic nici o cetate cu mulţi locuitori. „Toate, zice psalmistul David, aşteaptă să le dai hrană la bună vreme". Prin urmare Dumnezeu este cel ce hrăneşte şi pe cel ce mănâncă mult şi pe cel ce mănâncă puţin. Auzind acestea, lasă-te întreg în seama lui Dumnezeu şi a credinţei şi „nu fi necredincios, ci credincios" (Ioan, 20, 27).
Ibidem
„Vrăjmaşul (diavolul) stă la pândă ca un leu în culcuşul său şi ne întinde pe ascuns curse şi laţuri de gânduri necurate şi necredincioase. Dar şi noi, dacă nu dormim ci medităm la cele de sus, putem să-i punem curse şi laţuri, încă mai mari şi mai înfricoşate. Căci rugăciunea, cântarea religioasă, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, mulţumirea şi ascultarea cuvintelor dumnezeieşti, îi fac diavolului curse, laţuri, frânghii şi gropi în care cade".
Ibidem, pag. 140
P.S. Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Privegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul... " şi „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece".
„COMORI FILOCALICE" Vol. II
