Cea dintâi Golgotă pe care ostașii români au trebuit s-o urce pentru eliberarea Ardealului (XIII) Armata Română se pregătește să treacă din nou Carpații

Prevederile păcii de la București au însemnat pentru Tăslăuanu o povară pe care nu a vrut s-o poarte în spate niciodată. Când le-a citit a plâns ca un copil o zi întreagă. Le simțea ca pe niște cătușe pe care cineva i le-a pus pe mâini. Nu a putut suporta gândul că România era înrobită de Puterile Centrale și a jurat să se răzbune. I-a venit ideea să se adreseze Legației franceze, căreia să-i ceară sprijin pentru a înjgheba o organizație cu caracter național și secret, formată din ofițeri români, ardeleni și bucovineni, cu scopul de a desfășura o activitate naționalistă pe teritoriul României și una iredentisă pe teritoriul Austro-Ungariei. Aceasta urma să-și desfășoare activitatea sub acoperirea unei agenții legale de știri. Cu sprijinul Legației franceze și al Serviciului de Informații de pe lângă Marele Cartier General, agenția a fost înființată, la Iași, cu sediul pe str. V. Alecasandri nr. 3, avându-l ca director pe Octavian Tăslăuanu. În perioada aprilie-octombrie 1918, agenția a difuzat zeci de buletine de știri zilnice. Multe se refereau la evenimentele ce aveau loc pe fronturile apusene, ca și pe cel din Balcani. Toată lumea trăia cu speranța că în cele din urmă Puterile Centrale vor pierde războiul, iar visul realizării unității naționale a tuturor românilor va deveni o realitate.

Încet, încet, speranța aceasta începea să capete un contur tot mai precis. În apus, germanii bătuți la Marna, și-au început retragerea. Au urmat înfrângerile catastrofale din Polonia și din Balcani, iar Bulgaria a cerut pace. La Iași bucuria ardelenilor era fără margini. Au primit veștile aruncându-și pălăriile și așteptând plini de nerăbdare să treacă munții acasă. Armata Română nu a stat nici ea degeaba. Începuse pregătirile pentru o nouă trecere a Carpaților, pe care mersul evenimentelor o anunțau.

Un telefon primit de la colonelul Condeescu, șeful Serviciului de Informații al Armatei, îl chema pe căpitanul Octavian Tăslăuanu să se prezinte urgent la Marele Cartier General.

- Am onoarea, domnule colonel! M-am prezentat la ordin... În același moment, de la o masă s-a ridicat un ins purtând uniformă de căpitan. Mare-i fu mirarea când în el Tăslăuanu recunoscu pe fostul său coleg de la Blaj, Florea Bogdan.

- Servus, Florine! Măi că mică mai e lumea, zise, bucuros, Tăslăuanu, în timp ce-l îmbrățișa pe Bogdan.

- Măi, Tavi, măi, așa ne-a fost scris se vede să ne revedem... Cred că acolo sus cineva are grijă de noi.

- Da, măi, Florine, poate așa este, însă iaca și întâmplarea are legile sale...

- Vă cunoașteți?, îi întrebă, mirat Condeescu.

- Ne-am școlit amândoi la vestitele școli ale Blajului, domnule colonel, zise Bogdan. Ce vremuri frumoase au fost! Și câte nebunii am făcut. Chiar și o grevă...

- Trebuia să-mi închipui, fiind amândoi ardeleni. Dar acum, domnule căpitan, ne așteaptă generalul Prezan. Poftiți! - Am onoarea, domnule general! Sunt căpitanul Tăslăuanu și m-am prezentat la ordinul dumneavoastră, salută el când a intrat în birou.

- Ia loc, domnule căpitan, spuse generalul după ce i-a strâns mâna. Domnule Tăslăuanu, domnul colonel Condeescu m-a informat despre activitatea dumitale în calitate de ofițer de informații la Corpul 4 armată Onești. Cunosc, de asemenea, activitatea pe care ai desfășurat-o ca director al Agenției de știri ,,Dacia". Tot ce ai făcut acolo ne-a fost de mare folos. Iată de ce, la recomandarea domnului colonel Condeescu, și ținând seama și de experiența pe care o ai în activitatea de informații, ne-am gândit să te chemăm să lucrezi în cadrul Serviciului de Informații al Armatei, cu niște misiuni mai speciale. Ce spui?

- Domnule general sunt gata să execut orice misiune aș primi-o din partea Armatei Române, ca un ostaș credincios ce-i sunt, ei și țării. Dar dorința mea cea mai mare ar fi să fiu numit la comanda unei unități de infanterie, în fruntea căreia să trec Carpații, să eliberăm Ardealul...

- Domnule căpitan, treaba aceasta o poate face oricare dintre ofițerii noștri. Sunt convins că și dumneata te-ai achita cu cinste de ea. Ceea ce va trebui să faci dumneata nu poate însă face niciun ofițer. Am în vedere ofițerii ardeleni din Armata Română. Și iată de ce. Noi vrem să înființăm, în cadrul Serviciului de Informații al Armatei, un serviciu special de informații politice și de propagandă pentru Ardeal și Bucovina. Iar în fruntea acestuia vei fi numit dumneata...

- Am înțeles, domnule general!

- Va trebui să-ți alegi vreo trei, patru ofițeri, toți ardeleni și bucovineni care să te ajute. Ai nevoie de timp? Sau mai bine vă gândiți împreună cu domnul colonel...

- Am înțeles, domnule general, a răspuns colonelul Condeescu. Au salutat și au ieșit, oprindu-se în biroul colonelului.

- Ce zici, domnule căpitan, ai în vedere pe cineva?

- Sigur, domnule colonel. Mă gândesc la locotenetul Ion Agârbiceanu, la sublocotenentul Aurel Esca, la bucovineanul Valeriu Teconția. A doua zi au fost selecționați, cu grijă, ofițerii informatori ce urmau să ajungă în Ardeal înaintea Armatei Române, să stabilească legăturile dintre aceasta și gărzile naționale care erau înființate în tot Ardealul. Fiecăruia i-au fost înmânate instrucțiuni precise asupra problemelor de primă importanță pe care trebuiau să le aibă în vedere: organizațiile militare ale inamicului, organizarea militară a românilor ardeleni, starea de spirit a populației, trupele germane existente și dotarea lor.

Astfel pregătirile în vederea trecerii Carpaților, pentru a doua oară, a Armatei Române în Transilvania începeau să intre într-o fază finală. Oamenii căpitanului Octavian Tăslăuanu aveau misiunea să pregătească terenul pentru ca această acțiune să se finalieze în cele mai bune condiții, pentru ca astfel românii transilvăneni să fie eliberați pentru totdeauna de povara chinuitoare, socială și națională, pe care au suportat-o veacuri de-a rândul și pentru ca visul generațiilor de români de a trăi uniți, într-o singură țară, să se îndeplinească pentru vecie.

Între timp, pe fronturile de luptă din Europa se petreceau evenimente importante. Pe frontul apusean, trupele germane au început cea de a patra ofensivă generală la Marna, având ca scop ocuparea Parisului și scoaterea din luptă a armatei franceze. În acest scop germanii au aruncat în luptă toate rezervele disponibile. După trei zile, în care nu au obținut aproape nimic, generalul francez Foch, înălțat la gradul de mareșal și devenit comandantul suprem al armatei franceze, a ordonat o contraofensivă generală. Împotriva nemților au fost lansate șase armate: trei franceze și trei engleze, la care se adăugau un milion de soldați americani. În urma puternicelor lovituri date pe întregul front rezistența germană s-a prăbușit.

Concomitent s-a început ofensiva și pe frontul din Balcani, sub comanda generalului francez Franchet d'Esperey. În scurtă vreme Bulgaria a fost silită să ceară pace. Trupele engleze, de sub comanda generalului Milne, s-au îndreptat, victorioase, spre Adrianopol, amenințând Constantinopolul. În fața pericolului de ocupare a capitalei, Turcia, la rândul ei, a fost nevoită să ceară pace. În același timp, gruparea sud-dunăreană, nou creată, numită ,,Armata de la Dunăre", pusă sub comanda generalului Berthelot, a trecut fluviul, atacând trupele germane de pe teritoriul sârbesc. După eliberarea Serbiei, la 3 octombrie 1918, guvernul francez a trimis un mesaj guvernului român în care se spunea că ,,a sosit momentul ca România să reintre în luptă alături de Franța"!

În această situație, guvernul Marghiloman a fost nevoit să demisioneze, iar corpurile legiutoare dizolvate, fiind declarate ,,inexistente și lipsite de orice putere legală ". Odată cu trecerea Dunării, generalul Berthelot a adresat un apel către români: ,,V-au pustiit câmpurile, v-au prădat casele. Ei au adus sclavia și foametea la căminele voastre (...) A sosit ceasul să ardeți peticul de hârtie cu care vi s-a făcut silă la București ".

Regele l-a invitat pe generalul Constantin Prezan la Iași.

- Domnule general, cred că te-ai odihnit destul acolo la Schinetea... E vremea să ne mai punem și pe treabă. Te rog să vii cât mai urgent la Marele Cartier General și să iei toate măsurile pe care le consideri necesare pentru ca în cel mai scut timp să fie gata un plan de mobilizare a armatei.

- Am înțeles, Majestate. Planul va fi gata în câteva zile... În 10 noiembrie, totul era gata. Regele a dat decretul de mobilizare generală. Tot atunci a adresat și o Proclamație către Armata Română care se încheia patetic: ,,Frații voștri din Bucovina și Ardeal vă cheamă pentru această ultimă luptă, ca prin avântul vostru să le aduceți libertatea din jugul străin. Biruința e a noastră și viitorul va asigura întregului neam românesc viață pașnică și liniștită. Înainte deci, cu vitejia strămoșească! "

Când s-a aflat de mobilizarea armatei, pe străzile Bucureștiului era o adevărată nebunie. O mulțime imensă și entuziastă a invadat centrul orașului, fluturând drapele tricolore, la fel ca la prima mobilizare din 1916, aclamând Franța și cântând ,,Marseilleza"! Același entuziasm era și la Iași, la Bârlad, la Bacău, în toată țara. La București, ofițerii germani, întârziați prin oraș, se grăbeau să ajungă cât mai repede la gară, sub ploaia de fluierături și huiduieli.

(Va urma)

  •  

Lasă un comentariu