În această lume rea și crudă în care trăim, avem tendința de a vedea și a auzi lucrurile nu așa cum sunt ele, ci așa cum suntem noi. Omul plin de ură, vede în jurul său doar suferință și tristețe, doar răutate și nepăsare. Omul bun vede ceva frumos chiar și în cel mai urât om sau lucru. El nu-și pierde niciodată speranța, încrederea, puterea, credința, duioșia, iubirea. Omul bun vede binele și bunătatea peste tot; omul rău nu vede binele nicăieri!
Un împărat al unui regat străvechi, a ales un om bun și unul rău dintre supușii săi. Omului bun i-a spus:
-„Du-te în regatul meu și găsește un om rău”.
Omul bun a căutat și a căutat, dar nu a putut să găsească nici un om rău. Omului rău împăratul i-a spus:
-„Du-te în regatul meu și găsește un om bun”.
Și omul rău a căutat și a căutat, dar nu a putut găsi nici un om bun.
O vorbă din popor spune că ochii sunt oglinda sufletului și fiecare vede în jur după cum are inima. „În mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă”, spunea odată Părintele Arsenie Boca. Un sfânt a cărui vreme nu s-a arătat încă!
