Nevoia de un folclor autentic

În privinţa poporului român din Transilvania, istoricul D. Prodan ţine să facă următoarea precizare: „Iobagii se disting funciar, etnic, având, începând cu îmbrăcămintea şi sfârşind cu credinţele, un complex propriu cu totul distinct de al celorlalte popoare. Se disting religios, prin ortodoxie, care s-a păstrat nealterată, necontamintă de alte religii, constituind o întreagă lume aparte opusă acelora. Poporul român a fost angrenat în ea, încât aici ortodox este sinonim cu român şi identitatea acestora a devenit cu atât mai adevărată, încât în lipsa unui cler înalt, sau a unui cler mai cultivat, ortodoxia a coborât, s-a adâncit în masă, a intrat în componenţa spiritului său... S-a confundat cu etnicul românesc, a devenit lege românească. Român, lege românească sunt cele două noţiuni care întreţin şi accentuează o conştiinţă românească, o conştiinţă de neam românesc distinctă de celelalte legi străine, de celelalte popoare de altă lege".

Spiritualitatea ţăranului transilvănean bazată pe o trăire ancestrală se manifestă cu precădere prin forme de exprimare orală, transmisă în lungul şir al generaţiilor, timpul estompându-se în simboluri înveşmântate în formule religioase. Spaţiul acesta transilvănean este, rămâne şi va fi pentru totdeauna un izvor nesecat din care ţâşnesc adevăratele perle ale românismului, aceste perle fiind bineînţeles creaţiile folclorice, poeziile populare etc., care izvorăsc din folclorul atât de bogat al poporului românesc, în speţă, al spaţiului transilvănean. Prin folclorul nostru, noi, românii, ne păstrăm identitatea naţională.

Spaţiul transilvănean reprezintă o vatră a românismului, a creştinismului curat şi sănătos, a respectului faţă de semeni, a dragostei faţă de înaintaşi şi a legăturii puternice care trebuie să existe între toţi cei care simt româneşte. Această zonă mirifică şi binecuvântată de Dumnezeu cu atâtea frumuseţi este situată în zona în care Munţii Carpaţi străjuiesc de-o viaţă şi supraveghează, de la semeţia înălţimii lor, văzduhurile înconjurătoare şi dau mărturie parcă despre faptele minunate ale celor de demult, ale celor de dinaintea noastră, care au trăit pe aceste meleaguri. Zona Transilvaniei noastre dragi se impune printr-o viaţă folclorică deosebit de intensă, evidenţiază apoi fenomene şi procese folclorice mai slab reprezentate în alte părţi, după cum situarea ei geografică i-a imprimat o fizionomie proprie, caracteristică zonelor folclorice intense. Pitorescul peisajului geografic şi al aşezărilor omeneşti vine să explice marea putere de atracţie pe care o exercită spaţiul transilvănean, atât în trecut cât şi în prezent. E o zonă care se pretează dezvoltării turismului, oferind nu numai un peisaj geografic mirific, ci şi aşezări pitoreşti în care arta populară şi manifestările folclorice sunt încă vii şi uneori deosebit de spectaculoase.

Este bine ca să se păstreze autenticitatea artei, tradiţiei şi folclorului popular românesc, atât din Transilvania cât şi de pretutindeni. Din păcate, vedem azi multe manifestări cu caracter folcloric, care se depărtează de valoarea autentică a elementului folcloric tradiţional. Vedem multe, prea multe uneori, ansambluri de dansatori, sau prea mulţi interpreţi, care, desigur fără voia lor, nu mai respectă rânduielile folclorului românesc autentic. Vedem costume populare care se depărtează de cele tradiţionale, auzim voci, care sunt de fapt înlocuite de vocea unor casete. Orchestra, de prea multe ori, este înlocuită de o bandă a unui aparat. Constatăm că foarte multă lume se pricepe la folclor, la tradiţii, la muzică! Foarte mulţi sunt cei care pretind că dansează vechile dansuri populare, precum foarte mulţi sunt aceia care au pretenţia că interpretează cântece folclorice.

Este extrem de bine şi de folositor ca tradiţiile folclorice româneşti să fie duse mai departe, însă, trebuie să ştim un lucru: nu contează cantitatea, ci calitatea. Să lăsăm deoparte ambiţiile şi orgoliile şi să-i susţinem doar pe aceia care au menirea de a prelucra folclorul românesc autentic, care au pricepere şi talent, care fac acest lucru din inimă.

Trăiesc cu convingerea că spaţiul transilvănean rămâne o vatră folclorică bogată, cu personalitate proprie, care a conservat obiceiuri, creaţii folclorice, care sunt surprinse pe viu. Din acest motiv, putem spune că este o zonă de interes atât pentru cercetători cât şi pentru amatori. Încrederea mea ca iubitor de folclor românesc autentic este că folclorul va dăinui în spaţiul transilvănean şi în spaţiul românesc în general, pentru că, în rândul oamenilor de pe aceste meleaguri, există oameni talentaţi. Omul iubeşte frumosul şi simte nevoia de a-şi exprima gândurile, ideile, sentimentele, prin creaţii cu o formă aleasă. Eu zic că vor dăinui obiceiurile legate de momentele importante din viaţă, când omul se manifestă, iar opinia satului va fi un veşnic stimulent al creaţiei folclorice. Dovadă că sunt oameni talentaţi pe aceste meleaguri, sunt creaţiile care apar în permanenţă şi care reflectă noile condiţii de viaţă şi gândire.

 

Lasă un comentariu